joi, 27 noiembrie 2014




     O poveste de acum 103 ani

                                                   dedic aceste randuri SARM -  Targoviste

   Azi,  cand scriu,  este 26 noiembrie si peste cateva zile,  pe 30 noiembrie este sf. ANDREI, zi in care conform traditiei,  se pune grau la incoltit, pentru a face preziceri pentru anul viitor.
      Intamplator, incercand sa pun in biblioteca niste carti ce se stransesera pe masa, am luat in mana una dintre achizitiile mele preferate , o carticica  din Biblioteca Societatii STEAUA  No. 29 ( 1912)  "Povestea Cerului"   de VICTOR ANESTIN, care s-a deschis la pag. 65 unde am putut citi un text, care mi-a aratatinca odata,  ca nimic nu este intamplator.

       Iata textul de la pag. 65 si urmatoarele ( pe care voi incerca sa-l transcriu cat mai fidel, inclusiv limba si  punctuatia originala) :
    " In dimineata de Sf. Andrei, la 30 Noemvrie  ( 1911) , d. Spiru Haret , marele nostru invatat, se afla la patru dimineata in camera sa de culcare, cu perdelele lasate. Era intuneric bezna. Afara, cerul era cu totul  innorat si se lasase  si o ceata de nu mai vedeai la cativa pasi. Deodata, d. Haret vede ca odaia sa se lumineaza ca in timpul zilei  si tine lumina aceea asa cat ar fi numarat repede pana la trei. Si iar bezna.             D.Haret si-a dat seama de ce trebuie sa fie la mijloc si cum carturarii sunt doritori totdeauna sa inteleaga bine un lucru, care pare la inceput curios, a vorbit la Academia noastra despre aceasta aparitie cereasca.
    Trebuie sa fi fost o piatra cereasca a spus D-sa si ar fi bine ca toti cei cari au vazut-o, sa-mi dea de stire.  S-a dovedit ca o vazusera sute de oameni si nu numai din tara noastra, ci si din alte tari, caci D. Haret stiri si din tara bulgareasca si din cea turceasca.
    Daca acest petroi aprins a fost vazut din tari asa de departate in acelasi timp, aceasta  insemneaza ca se afla la o inaltime foarte mare.
    Cei care la vremea aceea se aflau pe afara si au vazut mai bine cum s-au petrecut lucrurile, spun ca a fost o lumina mare din spre rasarit, care a pornit repede pe deasupra capului, indreptandu-se  spre miazazi si apus, unde lumina a fost si mai mare. Toti spun ca era  asa de mare stralucirea pietroiului aprins,  incat  era o lumina la fel ca aceea  a Soarelui la amiazi. Unde a cazut  nu se poate spune cu siguranta. Daca  ar fi fost senin ,  poate ca am fi aflat mai multe lucruri.
    De oarece asemenea aparitii au o mare insemnatate, e bine sa stie cititorii ca aduc un mare folos stiintei cerului, daca instiinteaza pe cei care se ocupa cu ea de asemenea aparitii ceresti. Trebuie insa sa insemneze ora si minutul cand au vazut pietroiul  cel aprins, timpul cat a tinut lumina, drumul ce l-a avut pe cer, dela rasarit spre apus, sau de la miazanoapte spre miazazi, sau altfel. Si e mai bine, daca poate, sa spuna pe langa ce stele a trecut. Mai trebuie sa insemne si culoarea: rosie, albastruie, galbena, sau cea pe care a avut-o, in sfarsit daca s-a auzit vreo detunatura sau nui.
    De cate ori cade cate un asemenea pietroi aprins, cei nestiutori spun ca s-a deschis cerul, ceeace nu are nici un inteles, cand stii ce e cerul. Asa se explica insa poate credinta poporului ca la Boboteaza si in noaptea sfantului Andrei  se deschide cerul .
    In acele timpuri, din cand in cand sà aratat  si se arata si acum inca cate o piatra aprinsa. "  

    Cat de didactica e prezentarea fenomenului ceresc "cadere de METEOR",   de catre acest scriitor si popularizator al astronomiei,  care a fost VICTOR ANESTIN!
    Despre el ne prezinta WIKIPEDIA urmatoarele:

    Victor Anestin (n. 1875 Bacău - d. 1918) a fost un ziarist român, scriitor de literatură stiintifico-fantastică, astronom amator si popularizator al stiintei.
A popularizat în România probleme stiintifice, îndeosebi cele de astronomie, pe care le-a publicat în revista „Orion”, fondată de el în anul 1907.
 A întemeiat de asemenea „Societatea astronomică română”, în 1908. Împreună cu Gheorghe Titeica, a înfiintat, în 1913, societatea „Prietenii Stiintei”.

În 1908 înfiintează Societatea Astronomică Română Camille Flammarion.
În 1912, împreună cu chimistul Constantin I. Istrati, pune bazele Universitătii Populare din Bucuresti.
În 1914 devine membru fondator, alături de Gheorghe Titeica si de Stefan Hepites, al Societătii Prietenii Stiintei.
Scrie numeroase articole, pe care le publică în ziarele vremii, si peste 100 de brosuri, dintre care cele mai reprezentative sunt: Cucerirea aerului (1909), Planeta Marte (1910), Eclipsele (1912), Povestea  Cerului (1912), Viata si inventiile lui Edison (1915).
Publică, în calitate de editor, în perioada 1907-1912, prima revistă de astronomie din România, Orion.
În 1918 scoate ziarul Stiinta tuturor.
În perioada 1912 - 1916, conduce Ziarul călătoriilor si stiintelor populare.
Debutează în presă în 1892, în revista Curierul Olteniei, în care publică o traducere a unui articol scris de Camille Flammarion.
Debutul în volum are loc în anul 1899 cu romanul SF În anul 4000 sau O călătorie la Venus.
Aceasta este o listă cu scrierile mai importante ale lui Victor Anestin, inclusiv cele trei romane stiintifico-fantastice ale sale.
În anul 4000 sau O călătorie la Venus (1899) (roman stiintifico-fantastic) , Cucerirea aerului (1909), Astronomie populară (traducere din limba engleză după H. Macpherson, 1909), Romanul cerului (1912), O tragedie cerească, Poveste astronomică (1914) (roman stiintifico-fantastic), Căpitanul Scott la Polul Sud (1915), Puterea Stiintei, sau Cum a fost omorât Răsboiul European, Poveste fantastică (1916) (roman stiintifico-fantastic).

     Dupa parerea mea de fost dascal si astronom, aceasta mica carticica de 95 de pagini ( atat  de pe intelesul oricui),   ar trebui reeditata si raspandita in scoli mai ales la tara in clasele mici, caci avantajul formator ar fi  desosebit de profitabil pentru invatamantul romanesc.
     Pentru acest lucru,  a muncit cu sarguinta si marele nostru savant SPIRU HARET -  fost ministru al educatiei, care sta cu cinste in panteonul academic romanesc.
Tot din WIKIPEDIA aflam despre acest savant roman urmatoarele:


Spiru C. Haret (n. 15 februarie 1851, Iasi - d. 17 decembrie 1912, Bucuresti) a fost un matematician, astronom si pedagog român de origine armenească,  renumit pentru organizarea învătământului modern românesc din functia de ministru al educatiei, pe care a detinut-o de trei ori. A fost membru titular al Academiei Române.
A învătat la Dorohoi, Iasi, apoi, în septembrie 1862 a intrat ca bursier la Colegiul Sfântul Sava din Bucuresti, unde a petrecut cinci ani din sapte ca intern.
Ca profesor, Spiru Haret a predat la Universitatea din Bucuresti, la Facultatea de Stiine, sectia fizico-matematici, mecanica ratională , din 1878 până în 1910. La Scoala de poduri si sosele Haret a fost numit profesor la anul preparator , predând trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană si în spatiu si geometria descriptivă, până în 1885. Din 1885 si până în 1910 Haret nu a mai predat la Scoala de poduri si sosele decât geometria analitică.
Haret a predat, de asemenea, mecanica ratională la Scoala de ofiteri de artilerie si geniu, din 1881 (data înfiintării sectiei de artilerie si geniu) până în 1890.
Profesează până în 1910, când se pensionează, ba chiar si după aceea, până la moarte, tinând prelegeri de popularizare la Universitatea populară. În 1910 publică Mecanica socială, la Paris si Bucuresti, utilizând pentru prima oară, matematica în explicarea si întelegerea fenomenelor sociale.
Din 1879 se face cunoscut drept "om al scolii", urmând o viată de inspector si de om politic, lucrând în favoarea scolii si a educatiei. El a fost poate cel mai mare reformator al scolii românesti din secolul al XIX-lea.

    Si iata,  cum o simpla intamplare,  avea sa-mi prilejuiasca  reamintirea acestori doi mari oameni, unul om de litere si  astronom amator,  iar celalalt un om de stiinta si astronom , care pot servi ca exemplu ( mai ales poentru cei tineri ),  de pasionati  popularizatori ai astronomiei in Romania.

                                                                                            Neculai Radulescu - astronom

sâmbătă, 1 noiembrie 2014




Un medic despre Univers si  nemurire...



Ma apropii de 50 de ani,  de contact cu amatorii de astronomie. Aproape ca nu exista om,  cu oarecare educatie,  sa nu fie fascinat de astronomie in general sau  idei care o intersecteaza. Acesta este amatorul de astronomie, un om care isi pune intrebari, uneori existentiale si incearca sa le afle sensul si  eventual o explicatie avizata, adica certificata de un profesionist , care se presupune ca isi poate sustine cu argumente validate stiintific afirmatiile.
Dar sa revelam ce m-a facut sa scru aceste randuri.
Acum cam un  an, am fost la tratament la Baile Felix, loc deosebit de placut si relaxant. Ca orice pacient care vine la tratament, dupa cazare, a urmat o vizita la doctorul complexului balnear, pentru prescrierea procedurilor de urmat.  N-am asteptat mult sa intru la dl. doctor (sotia  s-a dus devreme sa stea la coda la cabinet) si am fost extrem de placut surprins de amabilitatea si empatia d-lui doctor,  caruia in timp ce o examina pe sotie,  am ajuns in discutie la logica matematica si i-am marturisit ca am formatie de astronom. Dupa ce m-a examinat si pe mine si mi-a prescris un tratament bine structurat pe afectiunile mele, mi-a marturisit ca si pe dumnealui il intereseaza aspectele legate de univers si mi-a  dat sa citesc o foaie de hartie, pe care o vedeti  alaturat, pentru care  avand permisiunea autorului,  am xeroxat-o si tot cu permisiunea lui,  o dau publicitatii.
Dupa cum vedeti  medicul NICOLAE CARAMETE  fiind un om care a calatorit mult  si a avut acces la mijloace de informare stiintifice,  nu numai in domeniul sau de activitate,  a fost incitat de articolul din "Stiinta si Tehnica"   cu titlul "Dincolo de noi, dincolo de Univers", si-a rascolit amintirile celor citite ca medic si s-a oprit la Modelul PENROSE - HAMEROFF.  Explicatie simpla,  caci HAMEROFF este  el insusi medic anestezist.








Dar sa vedem ce scrie literatura despree elaboratorii  acestui  model  ,  de altfel indelung discutat si controversat.

In Wikipedia,  gasim privitor la Modelul PENROSE- HAMEROFF urmatoarele:

Conform teoriei a doi oameni de stiinta, constiinta este un fel de program pentru un computer cuantic din creier si care poate persista in Univers chiar si dupa moarte, relateaza Daily Mail.
Cei doi cercetatori, dr. Stuart Hameroff, profesor emerit la Departamentul de Anestezie si Psihologie si directorul Centrului de Studii ale Constiintei de la Universitatea Arizona, Statele Unite, si fizicianul britanic Sir Roger Penrose,  au avansat aceasta teorie cvasi-religioasa.
Ea se bazeaza pe o teorie cuantica a constiintei, care sustine ca,  esenta sufletului nostru este continuta in interiorul structurilor numite microtubuli din interiorul celulelor creierului
Ei au argumentat, ca experienta noastra referitoare la constiinta este rezultatul efectelor gravitatiei cuantice din acesti microtubuli. Astfel, sufletele noastre sunt mai importante decat interactiunea neuronilor din creier.
Conceptul este similar convingerilor budiste si hinduse, conform carora constiinta este o parte integranta a Universului, o pozitie identica cu idealismul filozofic occidental.
Conform acestor convingeri, dr. Hameroff sustine ca intr-o experienta in apropierea mortii,  microtubulii isi pierd starea lor cuantica, dar informatiile din interiorul lor nu sunt distruse.
"Sa presupunem ca inima nu mai bate, sangele nu mai circula, iar microtubulii isi pierd starea lor cuantica. In cazul in care pacientul este resuscitat si adus la viata, aceasta informatie cuantica se intoarce in microtubuli si pacientul spune: 'Am avut o experienta in apropierea mortii'", declara Hameroff.
"Daca pacientul nu este adus la viata si moare, este posibil ca aceasta informatie cuantica sa poata exista in afara corpului, probabil pe timp nelimitat, ca un suflet", a adaugat profesorul.

Elaborarea ( 1996 ) de catre Roger PENROSE si Stuart HAMEROFF a modelului cuantic nereductionist al constiintei, numit “ Orch OR “ ( Orchestrated Objective Reduction ) pe care autorii mentionati il caracterizeaza in urmatorii termeni: “ We believe Orch OR in brain microtubules is the most specific and plausible model for counsciousness yet proposed.” (Noi credem ca Orch OR in microtubuluii creierului, este modelul cel mai specific si plauzibil pentru constiinta propus pana acum - in trad. ).


Despre sir ROGER PENROSE tot Wikipedia [1] ne spune ca:
Sir Roger Penrose
(n. 
8 martie 1931ColchesterEssexAnglia) este un matematician și fizician englez, profesor emerit de matematică la Universitatea Oxford. A fost distins cu Ordinul de Merit al Regatului Unit și este membru al Societății Regale. Este renumit pentru contribuțiile sale în domeniul fizicii matematice, relativității generale și cosmologiei. Pe lângă acestea, își dedică timpul și matematicii recreative și filozofiei. Este fiul omului de știință Lionel S. Penrose și al lui Margaret Leathes, frate al matematicianului Oliver Penrose și al șahistului Jonathan Penrose.
Penrose a absolvit Colegiul universitar la Londra și a obținut gradul de doctor în filozofie în anul 1957 la Universitatea din Cambridge.
Între anii1957 și 1966 a lucrat la următoarele Universități în posturi în cercetare si 
 dactice:Londra, Cambridge, Princeton (SUA), Siracuse (SUA), Texas (SUA). În anul 1966 Penrose a fost numit profesor de matematică aplicată la Birkbeck College, Londra. În anul 1973 a fost ales Rouse Ball Profesor de matematică la Oxford.

Penrose a contrbuit fundamental la elucidarea proprietăților găurilor negre, care rezultă în urma colapsului materiei din stele mari sub limita razei gravitaționale Schwarzschild (orizontului de evenimente). Penrose și discipolul lui Stephen Hawking au demonstrat teorema, conform căreia sub orizontul evenimentelor în cadrul Relativității generale clasice, se formează o singularitate în care densitatea materiei atinge valori infinite. Penrose a sugerat, că astfel de singularităti nu pot să fie "goale": ele trebuie să fie ascunse de observatorul extern printr-un orizont de evenimente. Aceasta constituie așa numită ipoteză a cenzurii cosmice a lui Penrose. Aceasta permite izolarea singularitătilor de tip gaură neagră în Univers, fără a recurge la teoria cuantică. Doar în interiorul găurii negre legile fizicii clasice nu sunt valabile. În anul 1962, în colaborare cu Paul Newman, a propus un procedeu de descriere a câmpurilor gravitaționale și a interacțiilor câmpurilor fizice cu aceste câmpuri gravitaționale, bazat pe noțiunea de tetradă izotropă, ce constă din 4 vectori luminoși. În anul 1969 a descris un proces (numit procesul Penrose), prin care se poate extrage energia dintr-o gaură neagră de rotație (gaură Kerr). Acest proces constă în dezagreagarea unei particule (corp) în ergosfera găurii negre în două particule(corpuri), dintre care una cade în interior cu energie negativă, iar alta se îndepărtează de gaură cu un surplus de energie. În anii ulteriori Penrose a propus metoda twistor-ilor pentru descrierea câmpurilor gravitaționale și a diferitor interacții cu aceste câmpuri, rezultatele cărora sunt expuse într-o monografie în colaborare cu W. Rindler. Alte lucrări se referă la teoria simetriilor și a cuasicristalelor, la inteligența artificială (cu care intră în conflict), la cosmologie (în colaborare cu Stephen Hawking) pe care o prezintă pe limbajul twistor-ilor. Este cunoscut [2]  pentru :    Mozaicul Penrose
    Teoria twistorilor
    Geometria continuumului spațiu-timp
    Pseudoinversa Moore-Penrose
    Formalismul Newman-Penrose
    Scările Penrose
    Inegalitățile Penrose
    Orch-OR
 Cărțile lui Roger Penrose au fost traduse în mai multe limbi străine, inclusiv în limba română.
Despre prof.dr.STUART HAMEROFF ne spune WIKIPEDIA [3] ( in traducerea autorului articolului) urmatoarele:

Stuart Hameroff (nascut 16 iulie 1947) este un anestezist și profesor la Universitatea din Arizona, cunoscut pentru studiile sale despre  constiință.
Cariera :     Hameroff a primit titlul de BS  la Universitatea din Pittsburgh și gradul său MD de la Spitalul Universitar Hahnemann, unde a studiat înainte de a lucra la  Universitatea Drexel Colegiul de Medicina. El a efectuat un stagiu la Centrul Medical Tucson în 1973.  Începând din 1975, el și-a petrecut întreaga carieră la Universitatea din Arizona, a devenit profesor in cadrul Departamentului de Anesteziologie și Psihologie și director asociat al Centrului pentru Studii " Consciousness ", din  1999, și în cele din urmă a devenit profesor emerit de Anesteziologie și Psihologie în 2003.
La începutul carierei Hameroff  ( în timp ce a fost la Hahnemann ), a desfasurat  munca de cercetare legata de cancer,  iar  interesul său a fost stârnit de  rolul jucat de microtubuli,  in diviziunea celulara, și l-a condus la a specula că microtubulii  erau controlati de către o formula de calcul. De asemenea, a sugerat  că o parte a soluției problemei legate de conștiință s-ar putea afla în înțelegerea operațiunilor microtubulilor din celulele creierului, prin operațiuni la nivel molecular și supramolecular.
Separat de Hameroff, Roger Penrose a publicat prima sa carte despre conștiință  " The Emperor's  New Mind." .   Pe baza teoremelor de incompletitudine ale lui Goedel , el a susținut că,  creierul ar putea îndeplini funcții pe care un calculator sau sistem de algoritmi nu l-ar putea. Din aceasta, ar putea rezulta că, conștiința în sine ar putea fi fundamental non-algoritmice, și incapabila  de a fi modelata ca o mașină clasică de calculator de tip Turing  . Prin contrast, ideea că ar putea fi explicata  mecanicist,  era  răspândită la acel moment,  in domeniul Inteligenței Artificiale .
Hameroff a fost inspirat de cartea lui Penrose si l-a contactat pe  Penrose,  în ceea ce privește propriile sale teorii,  cu privire la mecanismul de anestezie, și modul în care aceasta vizează în mod specific conștiința prin acțiune asupra microtubulilor neuronali. Cei doi s-au întâlnit la 1992, și Hameroff a sugerat că microtubulii  ar fi  un  bun candidat pentru un mecanism de tip cuantic în creier. Penrose a fost interesat de caracteristicile matematice ale rețelei de microtubuli, iar în următorii doi ani, cei doi au colaborat la formularea modelului  (Orch-OR) ca  model de conștiință. În urma acestei colaborări, Penrose a publicat a doua carte " Shadows of The Mind":
Aceasta versiune mai dezvoltată a ideilor lor a fost, de asemenea, pe scară largă atacata, și în special de către fizicianul Max Tegmark, care a calculat că stările cuantice din microtubuli ar supraviețui pentru doar 10 la minus  13 secunde, prea scurta durata ca sa aiba oarecare semnificație, pentru procesele neuronale.  Hameroff și fizicienii Scott Hagan și Jack Tuszynski a răspuns lui Tegmark argumentând că microtubulii ar putea fi protejati  împotriva mediului din  creier. Până în prezent, nu există o confirmare experimentală a acestor metode propuse de ecranare, dar Hameroff a propus teste care ar putea falsifica teoria.
În ianuarie 2014 Hameroff și Penrose au anuntat ca,  o descoperire de vibrații cuantice în microtubuli facuta de  Anirban Bandyopadhyay de la Institutul National de Stiinta Materialelor din Japonia ,  confirmă ipoteza teoretica a modelului Orch-OR .

Daca teoria si modelul Orch-OR     [4],[5],[6]   este adevarata sau nu,  ramane doar timpul si cercetarle ulterioare sa ne spuna.

Parafrazandu-l pe CARL SAGAN,  care in cartea sa " COSMOS "  spune (pag. 167):
Eu sunt un ansamblu  alcatuit din apa, calciu si molecule organice numit Carl Sagan. Tu esti un ansamblu alcatuit din molecule aproape identice cu o eticheta colectiva diferita. iar asta sa fie tot? Nu exista nimic altceva decat molecule? Unii considera aceasta idee oarecum degradanta pentru demnitatea umana. Pentru mine este un  lucru  sublim ca universul nostru permite evolutia unor masinarii moleculare atat de complicate cum suntem noi.
Ma intreb si eu empiric, ca multi altii,   "NU EXISTA NIMIC ALTCEVA,  DECAT MOLECULE?".
Asadar pun si eu intrebarea,  ca om de stiinta de aceasta data , alaturi de medicul NICOLAE CARAMETE : "  Cine nu si-ar dori sa supravietuiasca, mortii fizice? si astept raspunsuri ADEVARATE, de la cercetarile stiintifice viitoare.

PAGINI DE INTERNET LAMURITOARE:
[1]  http://ro.wikipedia.org/wiki/Roger_Penrose
[2]  http://plus.maths.org/content/os/issue18/features/penrose/index
[3]  http://en.wikipedia.org/wiki/Stuart_Hameroff
[4]  http://lecerveau.mcgill.ca/flash/a/a_12/a_12_m/a_12_m_con/a_12_m_con.html
[5]  http://www.quantumconsciousness.org/penrose-hameroff/quantumcomputation.html
[6]  http://new-holism.com/2009/08/constiinta-in-sens-larg-quantum-consciousness/



                                        NECULAI RADULESCU – astronom (noiembrie 2014)






Catedra 3&1


Astronomia este pentru multi oameni un domeniu al ideilor si curat asa cum este cerul senin noaptea.  Pentru unii devine o pasiune colaterala si acestia sunt amatorii astronomi, iar pentru altii o meserie ca oricare alta , ce poate asigura existenta, desi nu la nivelul cel mai inalt. Profesionistii astronomi, sunt si ei oameni  si  printre ei,  cei care sunt si amatori ( iubitori) ai domeniilor de lucru, sunt destul de rari;  majoritatea isi fac cu mai multa sau mai putina pasiune meseria, scopul,  fiind acela de a avansa in cariera si daca e posibil, sa castige o leafa tot mai mare.
Veti  zice, ca aceste lucruri sunt valabile in orice domeniu, si aveti dreptate , caci  oamenii nu sunt perfecti. Care este  legatura celor de mai sus,  cu randurile  ce urmeaza sa scriu in continuare;  este faptul ca voi incerca  sa arat, atat partile frumoase, cu care ne putem mandri,  cat si pe cele pe  care poate vrem sa le ascundem,  cat mai bine de cei din jur. Pe langa descrieri din documente publice, voi face si remarci asupra personajelor din text, in urma observatiilor personale, sau a faptelor ce pot vorbi de la sine.
Cred ca am divagat cam mult,  asa ca voi explica direct titlul. Este vorba de Catedra de Astronomie a anilor 1970 a Facultatii de Matematica-Mecanica de la Universitatea Bucuresti. La acea vreme,  catedra avea trei profesori si un lector; este vorba de prof. dr.    CONSTANTIN DRAMBA ( membru corespondent al Academiei Romane), prof. dr. docent CALIN POPOVICI si prof. NICOLAE  I. DINULESCU , iar lectorul este IERONIM MIHAILA. 

Asa cum arata I.M. STEFAN si V.IONESCU VLASCEANU - Momente si figuri din istoria astronomiei romanesti, Ed. Stiintifica 1965 :  "In perioada 1929-1931, observatorul ( Acdemiei din Bucuresti ) este intarit prin venirea de noi absolventi ai Facultatii de Stiinte, dintre care amintim, in ordine, pe C. Dramba (1928) , Ghe. Petrescu (1928), Calin Popovici (1930), N.I. Dinulescu (1930) ", profesorii de care voi vorbi,  au fost angajati la Observatorul  Astronomic condus la acea vreme de Nicolae Coculescu  si avand ca vicedirector pe acad. Ghe. Demetrescu. Eu ma voi situa cronologic dupa 1965,  cand i-am cunoscut personal pe cei despre care voi scrie, mai intai ca student al lor si apoi  la cativa ani , ca subaltern al lor, in calitate de astronom.

Voi incepe cu  prof. N.I. DINULESCU  intrucat nu sunt prea multe de spus. Iata cele cateva randuri,   scrise in DEX :
"  DINULESCU, Nicolae (1907-1989, n. Bratovoesti, jud. Dolj), astronom român. Prof. univ. la Bucuresti. Cercetări asupra refracției astronomice. Lucrări de istorie a astronomiei."

Sunt mai cunoscute doua din cartile sale , ale caror coperti sunt redate mai jos:

Alte lucruri despre activitatea sa didactica si stiintifica, ar mai fi  "Determinarea latitudinii Obs. Bucuresti"si lucrari de ASTROMETRIE (cf. Dictionar de astronomie si astronautica , coordonat de prof.dr.doc. Calin Popovici).    A fost director stiintific adjunct al Observatorului Astronomic al Academiei Romane, si redactor responsabil adjunct al publicatiei "Studii si cercetari de astronomie", condusa initial de acad. Ghe. Demetrescu.


Din observatia proprie, pot spune ca era un om de statura inalta (chiar masiva) asa ca privea cam de sus lumea, arata mereu bine in costum  cu cravata ( ne-a repetat de multe ori la curs ca a fost ambasador in Turcia  - a facut parte din lotul de universitari care au fost trimisi de statul comunist ca sa ne reprezinte in strainatate, lucru care spune  multe despre afinitatile sale politice), purta palarie si din cele aflate colateral ca student, era in continua rivalitate cu ceilalti doi colegi profesori de la catedra.  Cursul era agreabil si citet ( Astronomie fundamentala) , iar ca dovada ca lustrul sau era doar aparent , colegului WAIS ii zicea mereu VAX, fiind foarte incantat de gluma lui. Poate la vremea angajarii la observator a facut si observatii, dar cand l-am cunoscu eu, era dedicat exclusiv activitatii didactice    

Dupa cum vedeti , cam asa va fi  prezentarea ce voi face, aratand  mai intai activitatea lor si apoi considerentele personale evidentiate cu litere cursive.

Despre prof.dr.CONSTANTIN DRAMBA (membru corespondent al Academiei Romane) [1],[2],]3]   la acea vreme,  scria in NOEMA vol VII 2008 , Eufrosina Otlecan si Alexandru Petcu,   sub titlul "CONSTANTIN DRAMBA (1907-1997) astronom, profesor, academician  " citez:
"  Constantin Drâmba s-a nascut la 19 iulie 1907 în satul Borsani, judetul Bacau (fostul judet Putna) ca fiu al învatatorului satului. A urmat liceul “Vasile Alecsandri” din Galati si sectia de matematici a Facultatii de Stiinte a Universitatii din Bucuresti, luându-si licenta în anul 1929. Si-a luat doctoratul în matematici la Universitatea Sorbona din Paris cu teza sustinuta la 5 martie 1940, dupa ce între anii 1934-1936 efectuase un stagiu la  Observatorul astronomic din Paris. În rezolvarea celebrei probleme a celor 3 corpuri, teza sa a adus contributii originale remarcabile, legate de studiul ciocnirilor duble si a celor triple (imaginare). A fost astronom al Observatorului astronomic din Bucuresti, pe timpul întregii sale vieti active, îndeplinind functii de la observator-calculator (chiar înainte de a-si fi luat licenta) astronom suplinitor, astronom, si pâna la functia cea mai înalta, cea
de director, din anul 1963. În învatamântul universitar, a fost mai întâi asistent la cursul de astronomie la Universitatea din Bucuresti, conferentiar de astronomie si geofizica la Politehnica din Bucuresti, profesor de geometrie descriptiva, de analiza matematica si de ecuatii diferentiale la Institutul de Geologie si Tehnica Miniera si la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie din Bucuresti, iar din 1961 profesor titular definitiv de mecanica cereasca la Universitatea din Bucuresti. A fost seful catedrei de matematica din Institutul de Petrol, Gaze si Geologie (1952-1961) si apoi seful catedrei de astronomie din Facultatea de matematica a Universitatii din Bucuresti.
Are lucrari publicate în domeniile: astronomie, geometrie diferentiala, ecuatii diferentiale, functii complexe, hidrodinamica.    Constantin Drâmba, care a condus Observatorul Bucuresti în perioada 1963-1977, a dezvoltat studiul rotatiei Pamântului, considerând Pamântul ca un corp deformabil.
In 1990 a devenit membru titular al Academiei Romane si a decedat la 10 februarie 1997.  "
    
L-am avut ca profesor de Mecanica Cereasca mai intai si apoi ca director al Observatorului Academiei Romane, cand am lucrat ca astronom la Colectivul de Cercetari Spatiale din cadrul Sectiei Astrofizica condusa de prof.dr. doc. Calin Popovici. La cursul care se tinea in biblioteca obsevatorului din cladirea Bozianu, venea la costum cu vesta si cravata si cu nelipsitul basc,  care se vedea ca era purtat aproape pemanent,  avand un par rar,  iar in incaperile observatorului de tip vechi, adica inalte, arar era o temperatura agreabila, poate doar in timpul verii uneori. De statura marunta, intotdeauna amabil, isi aprindea cate o tigara pe care o "pipa" ( ceeace a facut sa atinga 90 ani), consultandu-si uneori ceasul de buzunar din aur , legat tot cu lantisor de aur,  din buzunarelul vestei. Cursul era inteligibil,  cu un scris ordonat si tinut cu decenta ( Mecanica cereasca). Ca director conducea cu mana ferma observatorul, dar fara a dezvolta ceva anume,  decat poate relatiile de partid si plecand urechea la astronomii de cariera care isi doreau doar avansarea ( dovada sta si episodul revoltei astrofizicienilor de la Sectia Astrofizica [8] ,  dupa imbolnavirea si apoi moartea prof.dr.doc. Calin Popovici). S-a sprijinit intotdeauna pe Partidul Comunist , dovada standu-i cuvintele de mai jos:
În “Timpul si evolutia stiintei” [3], exceptionala expunere a evolutiei conceptelor, teoriilor si instrumentelor de masurare a timpului, scria ca:  “Bogata experienta a poporului sovietic, care a construit victorios socialismul si acum paseste la construirea comunismului, ne-a dovedit ca productivitatea muncii (adica productia data de un om în aceeasi fractiune de timp) este mai înalta în socialism decât în capitalism”.

Si-a sustinut permanent Sectia de Astronomie Fundamentala din subordine (colectivul ASTROMETRIE MERIDIANA condus de dra. ELLA MARCUS, colectivul ASTROMETRIE ECUATORIALA- mici planete condus de dr. CORNELIA CRISTESCU, colectivul TIMP condus de dr. VICTOR STAVINSCHI )  si  atunci cand Sectia Astrofizica,  a incercat sa se dezvolte prin achizitie de noi instrumente astronomice,   a facut tot posibilul sa tergiverseze demersurile facute de colegul sau  de generatie  ( pe care de altfel era vizibil pentru toti, ca nu-l prea agrea ). In perioada 1975 a mai adus la observator colectivul de BIOLOGIE COSMICA - condus de dr. M.D. NICU si colectivul d.e CERCETARI GRAVITATIONALE - condus de ing. DOREL ZUGRAVESCU care dupa 1977 s-au desprins.
Din pacate partidul avea sa il tradeze, caci in urma amintitei revolte a astrofizicienilor, la scurt timp dupa ce aceasta a fost anihilata [8], li s-a dat dreptate oarecum acestora,  prin inlocuire lui de la conducerea Observatorului in 1977, cand a si iesit la pensie.

Intrucat am pomenit des mai sus, de prof.dr.doc. Calin Popovici, iata ca i-a venit randul sa fie prezentat:
" Calin Popovici - (n. 4 octombrie 1910Galați - d. 16 ianuarie 1977,București), astronom, astrofizician și geodez român, ales post-mortem membru al Academiei Române(1990) "   (cele 2 randuri din WIKIPEDIA) [4]

Mi se pare o nedreptate,  sa se scrie atat de putine randuri in WIKIPEDIA,  despre acest intemeietor al astrofizicii romanesti, asa  ca voi spicui mai jos din materialele aparute la centenarul nasterii sale [6].







"  Prof. Călin Popovici s-a născut la Galaţi, 4 octombrie 1910;
Liceul “Vasile Alecsandri” din Galaţi – 1929 − astronom amator: observaţii de stele variabile şi suprafeţe planetare, trimise spre publicare la Observatorul din Lyon şi la Societatea astronomică
franceza – ales membru în 1925;
Observatorul din Lyon (toamna lui 1929) – stele variabile;
Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti – absolvent în 1932;
Specializare : 1936-1937 la: Observatoarele din Berlin- Babelsberg; Potsdam (Observatorul      Astrofizic), Berlin-Dahlem (Institutul Copernic):
 Doctorat : 1949, la Universitatea Bucureşti, cu o nouă metodă de determinare a mişcării Soarelui în sistemul local.  Numit în 1930 ca preparator (observator calculator) la Observatorul Astronomic de pe lângă Facultatea de Ştiinţe (Universitatea Bucureşti) –asistent (asistent astronom) – şef de lucrări (astronom);
 Asistent din 1949, apoi lector la catedra Facultăţii de matematici (Universitatea Bucuresti) – cursul de astrofizică, introdus în învăţământ, la grupa de astronomie – din 1964 profesor titular de astrofizică teoretică si fizica Soarelui
Din 1953 pâna în febr. 1961 − profesor de astronomie geodezică la Academia Tehnică Militară (ulterior Academia Militară);
Dec. 1960 − Sept. 1964: profesor de astronomie geodezică, gravimetrie, cartografie, la Institutul de Construcţii Bucureşti;
La Observatorul Astronomic, după trecerea sa la Academia R.S.R. −cercetător cu ½ normă, apoi onorific; din Sept. 1955 ca şef de sector, iar din aug. 1961 ca şef de sectie (secţia de Astrofizică);
Conducător de doctorat în cadrul Univ. Bucureşti, Academiei Române (astrofizică) şi Academia Tehnică Militară (astronomie geodezica).
4 October 1957 – Prof. Călin Popovici a organizat una dintre primele staţii de observare a sateliţilor artificiali din Europa ( in imagine alaturat grupul de observatori ai SPUTNIK-ului, de la stanga, la dreapta, prof. C. Popovici, in centru I.C.Sangeorzan si in dreapta acad. Ghe. Demetrescu, pe terasa observatoirului, unde mai tarziu avea sa fie instalata camera fotografica AFU75,  la care a lucrat si cel ce scrie prezentele randuri)

La iniţiativa Prof. Călin Popovici, în 1962 s-a construit un nou pavilion prevăzut cu o cupolă de 5m, pentru noul telescop Cassegrain (50/750cm) căruia i s-a adăugat un fotometru fotoelectric de mare rezoluţie (1965);
A inceput demersurile pentru Observator Astronomic Naţional:
• Telescop solar orizontal;
• Telescop stelar de 1m.
Proiectul era pe cale să se realizeze prin alocarea fondurilor necesare (1972 şi 1975), dar negăsind înţelegere din partea unor colegi de generaţie ( de care ii lega orasul Galati, unde si-au facut studii la acelasi liceu) care nu găseau oportun acest demers [8], proiectul a căzut în ultimul moment.
Membru al Uniunii Astronomice Internaţionale (Comisia 10 de activitate solară, Comisia 42 de stele duble apropiate);
Membru al Comitetului Internaţional de Cercetări Spaţiale COSPAR, al grupelor de lucru 1 si 2 a Comisiei COSPAR, AIG (Asociaţia Internaţională de Geodezie) de geodezie prin sateliţi, şi reprezentant naţional la COSPAR;
Membr u al Societăţii astronomice Germane (AG);
Coordonator national în probleme de colaborare stiintificamultilaterala : Intercosmos, KAPG, Fizica si Evolutia Stelelor;
Presedintele Comitetului Naţional Român de Astronomie (din 1973) si al Comisiei de Cercetări Spatiale Române COSPAR (de pe lângă Academia R.S.R.).
Preşedinte al Comitetului de sărbătorire a lui Copernic în 1973
A fost primul preşedinte al Tineretului Progresist (1945) −democratizarea tineretului, în special a aceluia din învăţământ;
A participat la Congresul de constituire a Federatiei mondiale a tineretului (Londra, 1945) şi la Congresul Balcanic al Tineretului Antifascist;
A dus o intensă activitate de răspândire a stiintei în presa, radio, televiziune, fiind în cadrele de conducere ale institutiilor care s-au îndeletnicit cu această muncă în decursul timpului  (SRSC, Universitatea Populara, Comisia centrala FUS de raspândire a cunoştinţelor stiintifice);
A organizat Observatorul Astronomic Popular (1950);
În publicistica, s-a ocupat de probleme mai generale ale culturii, a legaturii ştiinţă-artă etc.;
A căutat să propage o viziune materialistă, justă despredespre  lume, folosind datele astronomiei şi o atitudine deschisă faţă de noile cuceriri ale ştiinţei, pentru o cultură complexă si multilaterală."            ( GEORGETA MARIS - Centenarul prof. CALIN POPOVICI initiatorul cercetarilor de astrofizica in Romania, Institutul de Geodinamica al Academiei Romane , 4 oct. 2010 ) [6]


Sectia de ASTROFIZICA
pe care a condus-o era compusa din colectivul SOLAR - condus de dr. EMILIA TIFREA, colectivul STELE VARIABILE - telescop  pe care il conducea personal si colectivul de CERCETARI SPATIALE - observarea satelitilor artificiali condus de dr.ing. ALEXANDRU DINESCU.


A decedat la 16 ianuarie 1977 .

Cum bine se scrie pe pagina SCIENTIA [5] ,    a fost un deschizator de drumuri in cercetarea astronomica romaneasca:
"El este cel care a predat pentru prima dată astrofizica generală și fizica solară la Universitatea din Bucureşti. Mai mult, tot el a fost iniţiatorul cercetărilor de fizică solară, de fotometrie a stelelor și geodezie spaţială în România."




As putea spune multe despre profesorul care mi-a insuflat pasiunea pentru astronomie, caci inainte de a fi studentul sau,  activitatea mea astronomica a fost nula si numai intalnirea sa si a lui ION CORVIN SANGEORZAN ( care pe vremea studentiei mele era subalternul profesorului, lucrand la colectivul SATELITI ARTIFICIALI)  aveau sa ma ataseze acestui domeniu.
  Ca profesor era minutios in expunere, asta chiar facandu-l sa scrie uneori pe marginea tablei sau printre randuri, astfel incat cursul era complet, uneori ne zambea cald, era decent in expunere si lamurea orice problema am fi ridicat,   legata de cursul despre stele sau soare,  pe care il tinea ( Astrofizica teoretica, Fizica Soarelui). Era de inaltime mijlocie, putin adus de spate, bineinteles la costum si cravata si cel mai des venea la cursul din cladirea Bozianu, dinspre cladirea ce adapostea cupola telescopului si unde isi avea biroul de lucru.
Felul lui de a ne apropia de domeniu m-a facut sa caut si documentare in afara cursului, astfel ca am fost se pare,  singurul care a ales un subiect propriu " transferul energiei interne in fotosfera Soarelui"ca subiect de diploma, la care m-a incurajat si susitnut, pana la prezentarea acestuia la licenta. Dupa 3 ani de profesorat la liceu , prin plecarea lui I.C. SANGEORZAN la Observatorul Popular din Ana Ipatescu, m-a angajat ca astronom in locul acestuia la colectivul de SATELITI ARTIFICIALI si mi-a devenit mentor . Desi radea uneori malitios,  numindu-ma "farfurist"   caci  in unele conferinte ale mele de popularizare,  vorbeam despere OZN - subiect la moda pe atunci, m-a incurajat sa continui activitatea de popularizare si pot spune ca pe atunci,  au fost cei mai productivi ani ai mei de legatura cu amatorii de astronomie si astronautica.Alaturi de seful direct dr.ing. ALEXANDRU DINESCU, mi-a condus si sugerat lucrari de cercetare, una dintre ele fiind si o colaborare cu dr. V. Dumitrescu de la Institutul de Geografie publicand  "An alhorithm for gridding cosmophotographies", deci domeniu conex cercetarii satelitilor artificiali.

Asta poate, cred eu, dovedi cat era de deschis noilor domenii si colaborarii stiintifice. "CERCUL DE SIMULTANEITATE"  - metoda sa proprie de calcul pentru satelitii artificiali( care i-a adus si premiul GHE. LAZAR al Academiei) ne-a prilejuit multe lucrari stiintifice in domeniu.  Ne-a incurajat sa folosim mijloacele moderne de calcul in cercetarile noastre  si participand deseori la observatii noaptea,  ne-a insuflat si dragostea pentru  munca sub bolta instelata.
Am fost alaturi de colegii de sectie in revolta astrofizicienilor, atunci cand conducerea administrativa si de partid a  Observatorului,  a impiedicat prin diverse manevre  incercarile noatre pentru realizarea Observatorului National si a adus  la conducrerea sectiei noastre de ASTROFIZICA,   a  dr. CORNELIA CRISTESCU de la sectia de ASTRONOMIE FUNDAMENTALA. Aceste framantari aveau sa duca la demisia din sectie,  a 7 cercetatori si astronomi care au plecat in alte domenii,  sau din tara [7] [8].
 Eu am fost unul dintre cei care au plecat din observator , mai intai consultant in comertul exterior si apoi dupa specializare la ICI,  in domeniul calculatoarelo;  ca acum dupa pensionare,  sa ma apropii din nou de domeniul care m-a atras inca din studentie, chiar procurandu-mi un telescop propriu si marturisindu-mi pe internet amintirile.
Acum  cred  ca a venit vremea sa vorbesc si despre lectorul din vremea studentiei dr. IERONIM MIHAILA,  care in prezent este singurul profesor de astronomie care a mai ramas la Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti.


Dupa cum scrie Cristina Dumitrache si Antonia Nedelia Popescu in  cartea   " Fifty Years of Romanian Astrophysics" ( mai jos in traducere a autorului articolului) :
"  Prof. I. MIHAILA si-a inceput activitatea didactica  in 1959 ca asistent al Facultatii de Matematica a Universitatii Bucuresti,  apoi ca lector (1964-1973), ca conferentiar (1973-1991) si profesor  din 1991. In 1969 si-a luat doctoratul la Universitatea din Leningrad ( sub conducerea prof. T.A.Aggekian) cu disertatia "Structura si evolutia unui sistem stelar qvasistationar". In perioada 1990-1996 a fost seful catedrei de Mecanica, Ecuatii Doferentiale si Astronomie a Facultatii de Matematica a Universitatii Bucuresti. Membru UAI din 1971 si membru din 1991 al redactiei Romanian Astronomical Jurnal. Domeniile sale de cercetare  au fost: mecanica cereasca, astronomie galactica, cosmologie." 


Personal,  mi-a predat cursul de Introducere in Astronomie si Calculul Orbitelor. L-am intalnit ades la  Observatorul Astronomic,  cand eram student in ultimii doi ani si apoi cand lucram ca astronom. Era atat ca profesor cat si ulterior,   o figura serioasa si agreabila, cu o tinuta impecabila si nu-l puteai uita,  deoarece avea  un mod particular de vorbire. Din cate stiu,  nu a desfasurat,   decat poate ocazional, activitate de observare astronomica, fiind cunoscut doar pentru munca sa didactica. Nu s-a implicat in nici un fel,  in disputele din observator si cred ca a avut putini discipoli. Mi-a placut intotdeauna sa-l intalnesc si in decursul timpului, intotdeauna m-a recunoscut imediat.

Studentii sunt cei mai fini si neiertatori critici sau admiratori ai profesorilor;  asa a fost si va fi,  in toate timpurile si in toate locurile de pe planeta Pamant.  Putem lesne vedea,  ca toti patru,  au fost oameni normali, cu simpatii si antipatii, cu realizari mai mult sau mai putin insemnate , mai carieristi sau mai pasionati,  care au marcat o epoca in dezvoltarea astronomiei romanesti, dar care poate au si franat-o in dezvoltarea ei ulterioara.


Din cele de mai sus , mai ales considerente proprii, se poate vedea care era stadiul,  atat al activitatii didactice in domeniul astronomiei  in jurul anului 1967 ( cand la Facultatea de Matematica-Mecanica a Universitatii Bucuresti a existat Catedra de Astronomie, disparuta mai tarziu) , cat si   cum a fost condusa ulterior cercetarea astronomica la Observatorul Astronomic  din Bucuresti,  care atunci tinea de Academia Romana, ca apoi sa apartina Universitatii Bucuresti, iar dupa 1989 sa se intoarca la Acdemia Romana, sub  numele de Institutul Astronomic al Academiei Romane.


Legaturi utile pe internet:
[1]    http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Drâmbă
[2]    http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Drâmbă
[3]    http://www.noema.crifst.ro/doc/200801_21.pdf
[4]    http://ro.wikipedia.org/wiki/Călin_Popovici
[5]    http://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/941-calin-popovici-fondatorul-astrofizicii-romanesti.html
[6]    http://www.prinunivers.ro/arhiva/2010/prezentari/Prof_CPopovici_centenar.pdf
[7]    http://www.ziarulstiintelor.eu/articole-deschise/2010-09/scurtu-popovici.aspx
[8]    http://pasiunisiamintiri.blogspot.ro

                                       Neculai Radulescu - astronom ( octombrie 2014 )