ASTROCLUBUL CENTRAL BUCURESTI

Dintre fructe,  mai intotdeauna m-au atras perele, desi am gasit satisfactii si la mere. Perele,  au insa ceva deosebit si anume, o subtilitate a gustului si a parfumului suav, ca sa nu mai vorbim de dulceata lor ( nu de putine ori,  vezi albine roind pe o gramajoara de pere, cand alaturi pot fi si mere,  care nu le atrag) .     O sa ziceti, bine,  dar ce legatura este intre astronomii amatori si pere.    Daca aveti rabdare, veti afla in cele ce urmeaza.    Perele, dupa empirica mea observatie de degustator, pot fi in mare,  impartite in trei categorii: cele salbatice, intalnite la marginea padurii,  cand, dupa o zi de pascut oile,  ti se cam face foame si aduni de pe jos cateva, constatand ca sunt inegalabile in parfum, aroma si dulceata ; cele culese in copilarie de prin curtile rudelor, care vor sa faca o placere unui copil pe care il indragesc, care au o savoare si dulceata ce-ti ramane in amintire si cele de pe tarabele din piete sau de la hipermarket, de variate forme si marimi, mai mult sau mai putin  imbracate in plasute individuale, cu culori  imbietoare,  dar adesea  prea parfumate si dulci, ori fara savoare si tari, ca sa reziste.   

        In aceste categorii si  perceptii senzoriale asupra perelor, sta asemanarea cu activitatea astronomilor amatori din Romania, in decursul timpului.     Daca primele, cele padurete, ar fi epoca de inceput, mai ales din vremea lui V. ANESTIN,  a doua categorie,  ar fi amatorii din vremea lui M. ALEXESCU si I.C. SANGEORZAN, iar ultima ar fi cea din vremurile  noastre, unde sunt multe societati, colective, ONG-uri , sau amatori stabiliti peste granite, fiecare cu individualitatea proprie, aspiratiile proprii de a fi cel mai productiv, dar care prin imprastiere,  dilueaza interesul omului  obisnuit, de a se apropia de stiinta cerului.     Poate ca e bine asa, cum este acum,   ramane sa ne arate timpul,  daca aceasta e calea de urmat.
    Intre a doua si a treia categorie, este o mare diferenta si anume, intre cuvantul tiparit, sau scris de mana, pe hartie si cel pus in pagina de internet, pe blog sau in reviste online si forumuri de discutii.    

Mai este inca o diferenta si anume, daca pe vremea lui ALEXESCU - SANGEORZAN, amatorii astronomi, fie munceau din greu la calcule pe hartie, sau faceau apel la profesionisti, in vremurile de acum, sunt multe programe pe calculator, care fac ca sarcina de calculare,  sa fie destul de la indemana.  Mai adaugam si faptul ca informarea in acele vremi, se facea pe langa putina literatura romana de specialitate, din revistele si cartile rusesti    ( rari erau cei care stapaneau o alta limba straina si sa aiba acces la carti in engleza, franceza sau germana)   in timp ce astazi,  majoritatea tinerilor,  pe langa abilitatea de a folosi calculatorul,  se descurca in aceste limbi internationale si au si suficiente informatii, care circula tot mai accelerat.

     Ei bine, dupa aceasta categorisire proprie,  fructo-astronomica a amatorilor in decursul timpului, ma voi opri mai ales asupra epocii din mijloc, care are acum parfumul ei si in care s-a nascut si activat ASTROCLUBUL CENTRAL BUCURESTI.
    Incercari de prezentare a acestui subiect, la obiect,  a facut mai ales astrofizicianul VIRGIL V. SCURTU ( fizician dupa diploma si astronom prin vocatie si pasiune) si prea putin actualul ASTROCLUB BUCURESTI,  care functioneaza in cadrul Observatorului Astronomic " Amiral V. URSEANU" .
    Eu voi urmari sa prezint ce stiu, ce am vazut si ce am simtit ca membru fondator.
   Despre M. ALEXESCU nu voi vorbi, intrucat nu l-am cunoscut personal. Stiu insa doi astronomi profesionisti, dr. ALEXANDRU DUMITRESCU si dr. GHEORGHE VASS ( care mult timp a fost coordonatorul PUNCTULUI ASTRONOMIC " SIRIUS " din Herastrau )de la Institutul Astronomic al Academiei Romane, care pot sa depene multe amintiri,  privind pe acest asiduu popularizator al astronomiei, intrucat l-au cunoscut personal  si au petrecut numeroase momente impreuna, fie la observatii astronomice, fie la sedintele de discutii la Observatorul Popular    " Amiral URSEANU ".
Inceputurile mele de relatii cu societatea astronomilor amatori,  se situeaza pe vremea cand student fiind la Sectia ASTRONOMIE a Facultatii de Matematica-Mecanica a Universitatii Bucuresti, am mers timp de 2 ani la cursuri in incinta , pe atunci a OBSERVATORULUI ASTRONOMIC al Academiei Romane din str. Cutitul de Argint. Aici,  pe langa 3 profesori ( prof.dr.m.c. C. DRAMBA, prof.dr.doc. C. POPOVICI si prof. N.DINULESCU) si conf. dr. MIHAILA IERONIM - care tineau cursurile de specialitate, am cunoscut si pe cativa dintre cercetatorii,  care mai tarziu aveau sa-mi fie colegi si care vor apare in timpul relatarii.
 Prof. dr. doc. CALIN POPOVICI era la randul lui un popularizator al ASTRONOMIEI si ASTRONAUTICII, fiind director de curs  la Universitate Populara DALLES,  a municipiului Bucuresti.
 Cel care m-a introdus in lumea amatorilor, a fost  astronomul     ION CORVIN SANGEORZAN, care pe acea vreme lucra in cadrul COLECTIVULUI DE CERCETARI SPATIALE din Sectia ASTROFIZICA,   al carei sef era prof.dr.doc. CALIN POPOVICI devenit academician post mortem. 
Pentru ca m-au atras noptile de observatii de pe terasa observatorului,  unde era STATIA de SATELITI si avand si oarecare inclinatii tehnice, ION CORVIN SANGEORZAN a intuit  un sociabil viitor astronom si intrucat diferenta de varsta nu era deosebita, m-a cooptat repede intre cei cativa pasionati de studiul cerului, pe care ii stransese la Casa de Cultura a Sectorului 5  din str. 11 iunie in Bucuresti,   care era la cateva statii de tramvai de observator. Acolo aveam sa-i cunosc pe  cei cu care am costituit CLUBUL " PRIETENII COSMOSULUI ".
 In octombrie 1967 aveam sa infiintam revista " ANDROMEDA ", pe care noi o consideram urmasa revistei " ORION " a lui VICTOR ANESTIN.  Din sedintele ce se tineau in sala de festivitati a Casei de Cultura,  imi aduc bine aminte de una, festiva,  cu sala plina pana la refuz , in care in antreu,  se aflau pe un panou,  planse din colectia mea de timbre specializata pe ASTRONOMIE-ASTRONAUTICA. Dintre membrii marcanti ai clubului,  pot aminti cativa, care erau mai activi: FLORIAN NICHITIU, ANCA NOVAC, STAN MATEESCU, ANNY ENGHER, IOSIF STROBACH, cdor. av. CORNELIU FILOTTI, LUCIA DIMIU.     Revista era executata manual,  coperta era din dosar si pe ea,  lipita cu pelicanol,  era poza alb-negru a nebuloasei Andromeda. Textul era dactilografiat mai totdeauna de ANNY ENGER, pozele erau lipite cu pelicanol in interiorul textului si in final exemplarul era capsat. Era o munca la care contribuiam toti, sub ochiul scrutator,  dar ingaduitor al lui I.C.SANGEORZAN, care avea experienta editoriala ( publicase carti si brosuri de popularizare). Exemplarul  alaturat este  realizat,  in aceleasi conditii si la sediul Observatorului Popular,  dar dupa infiintarea ACB.
Tot in acea perioada, in curtea Observatorului Academiei,   l-am cunoscut si pe cel care a ramas peste ani,  " prietenul " meu intru astronomie, pe atunci student al Facultatii de Fizica din Iasi, VIRGIL V. SCURTU.
Era o figura care-ti atragea imediat atentia, intrucat purta barba si bine inteles vorbea in dulcele grai al Iesilor.  Desi departe unul de altul, in spatiu, relatiile noastre aveau sa dainuie in timp, insa cu o intrerupere temporara, pe vremea cand eu am activat  in domenii complect diferite, al comertului exterior si al calculatoarelor. Iata ca acum dupa atata timp, in care au survenit schimbarea adreselor amandorura, Dumnezeu si Astronomia au facut sa ne revedem pe o strada in Bucuresti si sa reinnodam relatia noastra, pe care doar disparitia unuia dintre noi, o mai poate rupe. Ne-am intalnit la Cluj la repartitie, cand am vizitat si Observatorul  Universitatii, a fost prima vizita la acest observator;  urmatoarea fiind ocazionata de CONFERINTA NATIONALA DE ASTRONOMIE - 1971, la care am participat in calitate de astronom, de aceasta data.
    Desi repartizat ca profesor de liceu (navetist), printre picaturi, am pastrat legatura ce " PRIETENII COSMOSULUI ", timp de trei ani.
     I.C.SANGEORZAN  avea sa-mi indrepte drumul catre Observatorul Academiei, in momentul cand pasiunea lui pentru amatorism ( desi profesionist ) avea sa-l aduca la conducerea OBSERVATORULUI POPULAR   " Amiral URSEANU ".     Mi-a spus ca postul sau, a ramas vacant si sa merg la prof.dr. doc. CALIN POPOVICI  sa-i solicit intrarea in cercetarea profesionista. Stiut fiind ca nu-i eram indiferent ( lucrarea mea de diploma,  fiindu-i tare pe plac) m-am dus si la solicitarea mea, m-am vazut scapat de naveta pe care o faceam la liceu. Asadar, am intrat direct in ASTRONOMIE, pe usa din fata, devenind astronom la COLECTIVUL DE CERCETARI SPATIALE,  pe postul lui I.C. SANGEORZAN.
    Revenind la "cestiune " , acum la Observatorul Popular nu mai eram profesorul  ci astronomul ,  care participa la sedintele ce se tineau in sala de sedinte cu publicul .

In tot acest timp, inca de la absolvire , am continuat sa tin conferinte despre astronomie sau astronautica la Casa de Cultura a Sectorului 5,  unde aveam sa fiu director de curs, destui ani.    La Observatorul Popular , dupa modelul lui V. ANESTIN cu revista " ORION "  si   SOCIETATEA ASTRONOMICA ROMANA "CAMILLE FLAMARION" ( si chiar SOCIETATEA PRIETENII STIINTEI   fondataSTEFAN HEPITES si GHEORGHE TITEICA), celor care veneam mereu la observator, I.C.SANGEORZAN ne-a propus la 1 iulie 1968  infiintarea   ASTROCLUBULUI CENTRAL BUCURESTI (ACB), o continuare fireasca a clubului PRIETENII COSMOSULUI, care deja avea membrii din toata tara ( cel mai de seama, dupa mine fiind ROMULUS IRIMES de la Cluj - singurul posesor la acea vreme de OBSERVATOR PRIVAT pe dealul ALUNISULUI), nu numai din Bucuresti.

    ROMULUS IRIMES electrician din CLUJ , atat de pasionat de astronomie incat a infiintat Cercul " V. ANESTIN " sub auspiciile Casei Municipale de Cultura , a strans in jurul sau si a pus  la dispozitia amatorilor astronomi din oras,  propriul  Observator de pe dealul ALUNIS. In 1971 cand a avut loc CONFERINTA NATIONALA DE ASTRONOMIE cu ocaziua a 50  de ani de existenta a Observatorului Astronomic al Universitatii din Cluj, intalnindu-ma a doua oara cu R. IRIMES ( ce locuia pe str. Veronica Micle al carei sot,   prof. MICLE   a fost si astronom si nascut langa Cluj ) mi-a facut onoarea sa ma primeasca in randul astronomilor din cercul pe care il conducea.    
    Atunci am  vizitat in amanunt observatorul sau,  dupa un pranz copios in str. Veronica Micle si am aflat amanunte privind miscarea de amatori din Cluj.
Cercul sau era afiliat la   ASTROCLUBUL CENTRAL BUCURESTI .
ACB avea sa stranga laolalta astronomii amatori din tara si pe cei din Bucuresti, de la Casele de Cultura Sector 5 si " TURTURELE ", precum si PUNCTUL ASTRONOMIC "SIRIUS" din Herastrau  . Nu este de mirare aceasta centralizare,  caci in epoca comunista prin care a trecut Romania, centralizarea era  " cuvant de ordine ".
    Trebuie sa mai amintesc de o sedinta speciala,  in care singurul nostru roman descoperitor a doua comete prof. VICTOR DAIMACA,  a fost invitat sa povesteasca amatorilor astronomi despre descoperirile sale.
    Aceasta sedinta avea sa-si gaseasca un articol special in paginile revistei ANDROMEDA.
 Amintesc si ca dna. LUCIA DIMIU,  membru deosebit de activ, era o ferventa sustinatoare a existentei celei de a X-a planeta din sistemul nostru solar.  Era o perioada in care numarul manifestarilor pe teme de astronomie si astronautica ( sa nu uitam ca era perioada cu cele mai spectaculoase cuceriri cosmice) proliferase si interesul publicului  se manifesta  printr-o participare numeroasa,  la conferintele  de acest gen. Corespondenta cu astronomii amatori din tara,  avea sa aiba un loc special si deloc neglijabil. Ing. IOSIF STROBACH unul dintre  membri ( foarte riguros in orice facea), tinea evidenta scrisorilor venite, cat si  a repartizarii acestora pentru raspuns, dupa ce treceau pe la presedintele ACB.

 Amatorul astronom AUREL BOAR din Arad , prezenta spre discutie in ACB, ipoteza sa privind "INELUL TERREI" ; de altfel el revenea cu noi argumente, intrucat  un astfel de subiect,  facuse deja obictul unei sedinte  ACB, subiect  prezentat si in revista STIINTA SI TEHNICA..
  La Observatorul Popular Bucuresti,  I.C. SANGEORZAN realizase o expozitie spectaculoasa,  pe mai multe etaje (cuprindea si multe exponate inedite si de valoare - parti de instrumente, mulaje, carti si reviste rare, etc), care sa arate publicului vizitator, care a fost parcursul dezvoltarii istorice a astronomiei pe teritoriul romanesc, precum si cele mai noi cuceriri cosmice.
     I.C. SANGEORZAN a facut cercetari ( aspecte religioase-astronomice) alaturi de arheologul prof.C. DAICOVICI,  asupra necropolei de la Cernica , prezentate in expozitie.
     Astfel la sedintele ACB participau de cele mai multe ori si simpli vizitatori ai expozitiei permanente,  intrucat chiar pe etajul salii de conferinte erau panouri si camere ale expozitiei.
    Tot atunci s-au reconditionat instrumentele de observatie, pe cat permiteau mijloacele si cu sprijinul mecanicilor astronomi amatori,  intre care se distingea STAN MATEESCU, astfel incat sa nu fie neglijata  partea observationala.
    Observatiile se faceau fie in cupola,  cu luneta ecuatoriala Zeiss (1910)  numita " coana BERTA " de catre amatorii astronomi,  precum si de pe terasa unde langa telescopul de 450mm si luneta GOERTZ (1950),  spatiul era adesea mult prea mic fata de numarul observatorilor membri,  sau din randul publicului.
     Tocmai din aceasta cauza dr. GHE. VASS ( pe atunci cercetator la Observatorul Academiei ) care conducea PUNCTUL ASTRONOMIC " SIRIUS " din Herastrau,  invita membrii  la obervatii de pe malul lacului,  unde-i primea calduros,  la expozitia organizata in camera punctului de popularizare.
  Dupa cum vedeti in invitatia alaturata, era o simbioza intre UNIVERSITATEA POPULARA BUCURESTI, OBSERVATORUL ASTRONOMIC POPULAR si PUNCTUL ASTRONOMIC din HERASTRAU,  pe teme de astronomie  si tangentele ei cu alte manifestari  precum astrologia ( de aceea a doua parte a titlului conferintei este intre ghilimele).
    Era si o vreme in care  ateismul era incurajat de stat, caci sa nu uitam, ne aflam in plina epoca a  " SOCIETATII MULTILATERAL DEZVOLTATE  "  in care PCR,  organiza cursuri de ateism stiintific pentru membrii de partid .
   In 1973 s-au implinit   500 de ani de la nasterea lui NICOLAE COPERNIC si s-au organizat atat pe plan international cat si pe plan intern manifestari  de amploare .   UNIUNEA ASTRONOMICA INTERNATIIONALA  " UAI "  a organizat atunci pe langa conferinta ordinara de la Sydney - Australia si  " CONFERINTA EXTRAORDINARA INTERNATIONALA - Polonia '73 " .
     Eu am participat atunci in cadrul delegatiei oficiale a astronomilor romani ( dar cheltuielile au fost platite de C.C. al UTC, unde eram lector pe teme de astronomie-astronautica ) , iar excursia pe care am facut-o " pe urmele lui Copernic " impreuna cu dr. DORIN CHIS ( obs. Cluj) a fost platita printr-o bursa data de ASTROSOVIET.
La manifestari  au participat chiar in conditiile grele financiare si de vize, atat o delegatie oficiala a astronomilor romani (atunci am cunoscut si astronomi moldoveni,  ce activau la ASTROSOVIET,  pe care i-am descoperit la un pahar de vodca, la receptia din palatul regilor polonezi) , cat si participari individuale sau de grup, cum a fost excursia cu acest prilej a membrilor ACB.
    Si de aceasta data I.C. SANGEORZAN s-a straduit sa puna in evidenta amatorii astronomi din Romania,  chiar pe plan international.
    Grupul a fost numeros, bine organizat,  cu vizite si prin orasele in care COPERNIC a lucrat si cred ca multi dintre amatorii astronomi participanti,  pastreaza vii amintiri, mai ales ca iesirea peste granite a romanilor erau rare.
   Ne-a marcat pe toti  participarea la manifestarile din Polonia, incat la venirea in tara,  s-au tinut multe sedinte pentru impartasirea impresiilor si amanuntelor din cadrul conferintelor stiintifice tinute in orasele Poloniei ( VARSOVIA,  TORUN, CRACOVIA ).
     In perioada 1973-1974, s-a tinut  un ciclu de conferinte la ACB,   intitulat  " PE URMELE LUI COPERNIC - note de calatorie " in zilele de joi la ora 19.

  Se poate vedea in program,  cum pe o perioada  mai lunga,   diversi astronomi amatori si profesionisti , impartaseau impresiile lor din excursii si participare,  la aceasta memorabila manifestare internationala. Totodata, se poate vedea si nivelul inalt al preocuparilor astronomilor amatori din cadrul acestei organizatii.       In partea stanga a programului , se poate vedea  cat de ampla si variata, pe 6 sectiuni ,  era tematica conferintelor ACB .
       Se discuta despre civilizatii extraterestre - subiect, cum spuneam foarte dezbatut in acea vreme , ipoteze mari si mici   - subiect permanent in discutiile amatorilor  din toate timpurile, construim un telescop - preocupare meritorie si  dificila practic, cat si astronomia pentru cei mici.  
    Tot la ACB s-a adus in atentia amatorilor astronomi romani si faptul ca MARIA THEOHARI este prima femeie astronom roman,  cu doctorat la Sorbona - Franta.  Subiectul mi-a fost ajuns in atentie, nu prin faptul ca eram astronom la Observatorul Astronomic al Academiei unde a lucrat,  ci  in urma gasirii in biblioteca parintilor mei,  a doua exemplare din revista " NATURA " in care M. THEOHARI,  avea cate un  articol pe teme astronomice si care dovedeau inclinatia ei de popularizator al stiintei cerului. Am avut si sansa sa aflu ca este in viata si sa-i pot lua un interviu .
    Locuia aproape de Biserica ALBA,  impreuna cu sora ei si cu modestie,  mi-a vorbit despre perioada doctoratului la Paris si a muncii ca astronom la observatoarele din Franta,  atat la Meudon cat si la Nisa.             Articolele publicate in prestigioasa revista " NATURA" ,  s-au intins pe multi ani, in vremea doctoratului , ca astronom in Franta si apoi ca cercetator al soarelui,  la Observatorul Astronomic al Academiei. Avea si inclinatii artistice, canta la pian si picta.
    Pentru ca am vazut o fotografie a craiovenilor,  in care pe poza Observatorului " Amiral V. URSEANU "  se afla in medalion M. THEOHARI, iar in text se spune ca a lucrat la acest observator, ma simt obligat la o corectura si anume, ca ea a lucrat la Observatorul Academiei ca cercetator la Colectivul Solar si  atunci cand i-a slabit vederea,  a intrat in invatamantul liceal. De altfel nu este singurul om de stiinta care in ultima parte a vietii a trecut in invatamantul liceal, asta dovedind si o credinta a acestora,  ca acolo se poate aduce un  aport  important,  la ridicarea natiunii romane.
    ACB a continuat sa functioneze in bune conditii si cu aceeasi intensitate,  pana la plecarea lui I.C. SANGEORZAN in America la  rude ( sora sa MONICA SANGEORZAN si ea membra ACB,  parasise deja Romania).
     A urmat din 1984 la conducerea Observatorului Popular, colegul astronom dr. HARALD ALEXANDRESCU,   ce venea de la IGFCOT,  unde ajunsese prin transfer in 1977 de la Observatorul din Cutitul de Argint, in urma revoltei astrofizicienilor din 1976. In urma acestei revolte ce a avut loc dupa moartea prof.dr.doc. C. POPOVICI -  seful sectiei , un numar de 7 cercetatori, au parasit cercetarea academica , cel care scrie,  mergand  in comertul exterior si  dr. Harry Minti la ICPE ;  ceilalti avand in continuare tangente cu astronomia (H. Alexandrescu, Ghe. Vass), sau plecand in strainatate,  la alte observatoare (dr.ing. A. Dinescu, R. Dinescu, M. Ganea).
In vremea  conducerii Observatorului Popular de catre dr. HARALD ALEXANDRESCU ,  s-a continuat activitatea cu publicul,  dar expozitia a inceput sa fie mai intai restransa,  prin cedare de spatiu pentru un punct seismologic si apoi rearanjata.
     La moartea acestuia, in iulie 2005,  cand am vizitat  observatorul pentru a-i aduce omagiul final, in calitate de fost colegi de facultate si apoi de serviciu,  la Colectivul de Cercetari Spatiale, am constatat cu amaraciune ca eleganta salilor, a disparut , iar exponatele,  nu stiu pe unde au ajuns. Asa se intampla, cand se schimba conducatorii, care de regula vin cu propriile idei, pentru a iesi ei in evidenta, uitand ca publicul trebuie avut mai intai in vedere.  Ce a fost bine facut de predecesori,  trebuie preluat,  ca  prin adaugare,  evolutia sa fie asigurata.
    Despre aceasta ultima perioada, bunul meu prieten fizician VIRGIL V. SCURTU,  cat si doamna prof. ERICA SUHAI   (care a activat la ACB,  de la inceputuri si pana ce a devenit in ultimii ani,   ASTROCLUBUL BUCURESTI )    cunosc  mai bine evolutia ulterioara a ASTROCLUBULUI CENTRAL BUCURESTI, caci eu, dupa atatia ani,  m-am angajat  sa  relatez despre ACB, doar  in cunostiinta de cauza si cat mai amanuntit posibil .
     Consider ca depanarea acestor amintiri,  va constitui un ajutor,  celor care peste timp se vor ocupa poate,  de istoria amatorismului astronomic romanesc.
 In final,  trebuie sa fim recunoscatori   amiralului V. URSEANU, care cu atata drag pentru bucuresteni si pasiune pentrui astronomie,  ne-a pus la dispozitie observatorul ( construit cu multa truda si sacrificii),  pentru atatea  generatii de pasionati ai cercetarii cerului.
    Astazi in incinta acestui observator , urmasul
 ASTROCLUBULUI CENTRAL BUCURESTI  din prezent, ASTROCLUBUL BUCURESTI (beneficiind de mijloace de publicitate si instrumente de calcul si de observatie moderne ),  functioneaza dupa un statut actualizat si cu membri care continua traditia inaintasilor,  de a scruta cerul si a  face calcule si descoperiri.