sâmbătă, 1 noiembrie 2014




Catedra 3&1


Astronomia este pentru multi oameni un domeniu al ideilor si curat asa cum este cerul senin noaptea.  Pentru unii devine o pasiune colaterala si acestia sunt amatorii astronomi, iar pentru altii o meserie ca oricare alta , ce poate asigura existenta, desi nu la nivelul cel mai inalt. Profesionistii astronomi, sunt si ei oameni  si  printre ei,  cei care sunt si amatori ( iubitori) ai domeniilor de lucru, sunt destul de rari;  majoritatea isi fac cu mai multa sau mai putina pasiune meseria, scopul,  fiind acela de a avansa in cariera si daca e posibil, sa castige o leafa tot mai mare.
Veti  zice, ca aceste lucruri sunt valabile in orice domeniu, si aveti dreptate , caci  oamenii nu sunt perfecti. Care este  legatura celor de mai sus,  cu randurile  ce urmeaza sa scriu in continuare;  este faptul ca voi incerca  sa arat, atat partile frumoase, cu care ne putem mandri,  cat si pe cele pe  care poate vrem sa le ascundem,  cat mai bine de cei din jur. Pe langa descrieri din documente publice, voi face si remarci asupra personajelor din text, in urma observatiilor personale, sau a faptelor ce pot vorbi de la sine.
Cred ca am divagat cam mult,  asa ca voi explica direct titlul. Este vorba de Catedra de Astronomie a anilor 1970 a Facultatii de Matematica-Mecanica de la Universitatea Bucuresti. La acea vreme,  catedra avea trei profesori si un lector; este vorba de prof. dr.    CONSTANTIN DRAMBA ( membru corespondent al Academiei Romane), prof. dr. docent CALIN POPOVICI si prof. NICOLAE  I. DINULESCU , iar lectorul este IERONIM MIHAILA. 

Asa cum arata I.M. STEFAN si V.IONESCU VLASCEANU - Momente si figuri din istoria astronomiei romanesti, Ed. Stiintifica 1965 :  "In perioada 1929-1931, observatorul ( Acdemiei din Bucuresti ) este intarit prin venirea de noi absolventi ai Facultatii de Stiinte, dintre care amintim, in ordine, pe C. Dramba (1928) , Ghe. Petrescu (1928), Calin Popovici (1930), N.I. Dinulescu (1930) ", profesorii de care voi vorbi,  au fost angajati la Observatorul  Astronomic condus la acea vreme de Nicolae Coculescu  si avand ca vicedirector pe acad. Ghe. Demetrescu. Eu ma voi situa cronologic dupa 1965,  cand i-am cunoscut personal pe cei despre care voi scrie, mai intai ca student al lor si apoi  la cativa ani , ca subaltern al lor, in calitate de astronom.

Voi incepe cu  prof. N.I. DINULESCU  intrucat nu sunt prea multe de spus. Iata cele cateva randuri,   scrise in DEX :
"  DINULESCU, Nicolae (1907-1989, n. Bratovoesti, jud. Dolj), astronom român. Prof. univ. la Bucuresti. Cercetări asupra refracției astronomice. Lucrări de istorie a astronomiei."

Sunt mai cunoscute doua din cartile sale , ale caror coperti sunt redate mai jos:

Alte lucruri despre activitatea sa didactica si stiintifica, ar mai fi  "Determinarea latitudinii Obs. Bucuresti"si lucrari de ASTROMETRIE (cf. Dictionar de astronomie si astronautica , coordonat de prof.dr.doc. Calin Popovici).    A fost director stiintific adjunct al Observatorului Astronomic al Academiei Romane, si redactor responsabil adjunct al publicatiei "Studii si cercetari de astronomie", condusa initial de acad. Ghe. Demetrescu.


Din observatia proprie, pot spune ca era un om de statura inalta (chiar masiva) asa ca privea cam de sus lumea, arata mereu bine in costum  cu cravata ( ne-a repetat de multe ori la curs ca a fost ambasador in Turcia  - a facut parte din lotul de universitari care au fost trimisi de statul comunist ca sa ne reprezinte in strainatate, lucru care spune  multe despre afinitatile sale politice), purta palarie si din cele aflate colateral ca student, era in continua rivalitate cu ceilalti doi colegi profesori de la catedra.  Cursul era agreabil si citet ( Astronomie fundamentala) , iar ca dovada ca lustrul sau era doar aparent , colegului WAIS ii zicea mereu VAX, fiind foarte incantat de gluma lui. Poate la vremea angajarii la observator a facut si observatii, dar cand l-am cunoscu eu, era dedicat exclusiv activitatii didactice    

Dupa cum vedeti , cam asa va fi  prezentarea ce voi face, aratand  mai intai activitatea lor si apoi considerentele personale evidentiate cu litere cursive.

Despre prof.dr.CONSTANTIN DRAMBA (membru corespondent al Academiei Romane) [1],[2],]3]   la acea vreme,  scria in NOEMA vol VII 2008 , Eufrosina Otlecan si Alexandru Petcu,   sub titlul "CONSTANTIN DRAMBA (1907-1997) astronom, profesor, academician  " citez:
"  Constantin Drâmba s-a nascut la 19 iulie 1907 în satul Borsani, judetul Bacau (fostul judet Putna) ca fiu al învatatorului satului. A urmat liceul “Vasile Alecsandri” din Galati si sectia de matematici a Facultatii de Stiinte a Universitatii din Bucuresti, luându-si licenta în anul 1929. Si-a luat doctoratul în matematici la Universitatea Sorbona din Paris cu teza sustinuta la 5 martie 1940, dupa ce între anii 1934-1936 efectuase un stagiu la  Observatorul astronomic din Paris. În rezolvarea celebrei probleme a celor 3 corpuri, teza sa a adus contributii originale remarcabile, legate de studiul ciocnirilor duble si a celor triple (imaginare). A fost astronom al Observatorului astronomic din Bucuresti, pe timpul întregii sale vieti active, îndeplinind functii de la observator-calculator (chiar înainte de a-si fi luat licenta) astronom suplinitor, astronom, si pâna la functia cea mai înalta, cea
de director, din anul 1963. În învatamântul universitar, a fost mai întâi asistent la cursul de astronomie la Universitatea din Bucuresti, conferentiar de astronomie si geofizica la Politehnica din Bucuresti, profesor de geometrie descriptiva, de analiza matematica si de ecuatii diferentiale la Institutul de Geologie si Tehnica Miniera si la Institutul de Petrol, Gaze si Geologie din Bucuresti, iar din 1961 profesor titular definitiv de mecanica cereasca la Universitatea din Bucuresti. A fost seful catedrei de matematica din Institutul de Petrol, Gaze si Geologie (1952-1961) si apoi seful catedrei de astronomie din Facultatea de matematica a Universitatii din Bucuresti.
Are lucrari publicate în domeniile: astronomie, geometrie diferentiala, ecuatii diferentiale, functii complexe, hidrodinamica.    Constantin Drâmba, care a condus Observatorul Bucuresti în perioada 1963-1977, a dezvoltat studiul rotatiei Pamântului, considerând Pamântul ca un corp deformabil.
In 1990 a devenit membru titular al Academiei Romane si a decedat la 10 februarie 1997.  "
    
L-am avut ca profesor de Mecanica Cereasca mai intai si apoi ca director al Observatorului Academiei Romane, cand am lucrat ca astronom la Colectivul de Cercetari Spatiale din cadrul Sectiei Astrofizica condusa de prof.dr. doc. Calin Popovici. La cursul care se tinea in biblioteca obsevatorului din cladirea Bozianu, venea la costum cu vesta si cravata si cu nelipsitul basc,  care se vedea ca era purtat aproape pemanent,  avand un par rar,  iar in incaperile observatorului de tip vechi, adica inalte, arar era o temperatura agreabila, poate doar in timpul verii uneori. De statura marunta, intotdeauna amabil, isi aprindea cate o tigara pe care o "pipa" ( ceeace a facut sa atinga 90 ani), consultandu-si uneori ceasul de buzunar din aur , legat tot cu lantisor de aur,  din buzunarelul vestei. Cursul era inteligibil,  cu un scris ordonat si tinut cu decenta ( Mecanica cereasca). Ca director conducea cu mana ferma observatorul, dar fara a dezvolta ceva anume,  decat poate relatiile de partid si plecand urechea la astronomii de cariera care isi doreau doar avansarea ( dovada sta si episodul revoltei astrofizicienilor de la Sectia Astrofizica [8] ,  dupa imbolnavirea si apoi moartea prof.dr.doc. Calin Popovici). S-a sprijinit intotdeauna pe Partidul Comunist , dovada standu-i cuvintele de mai jos:
În “Timpul si evolutia stiintei” [3], exceptionala expunere a evolutiei conceptelor, teoriilor si instrumentelor de masurare a timpului, scria ca:  “Bogata experienta a poporului sovietic, care a construit victorios socialismul si acum paseste la construirea comunismului, ne-a dovedit ca productivitatea muncii (adica productia data de un om în aceeasi fractiune de timp) este mai înalta în socialism decât în capitalism”.

Si-a sustinut permanent Sectia de Astronomie Fundamentala din subordine (colectivul ASTROMETRIE MERIDIANA condus de dra. ELLA MARCUS, colectivul ASTROMETRIE ECUATORIALA- mici planete condus de dr. CORNELIA CRISTESCU, colectivul TIMP condus de dr. VICTOR STAVINSCHI )  si  atunci cand Sectia Astrofizica,  a incercat sa se dezvolte prin achizitie de noi instrumente astronomice,   a facut tot posibilul sa tergiverseze demersurile facute de colegul sau  de generatie  ( pe care de altfel era vizibil pentru toti, ca nu-l prea agrea ). In perioada 1975 a mai adus la observator colectivul de BIOLOGIE COSMICA - condus de dr. M.D. NICU si colectivul d.e CERCETARI GRAVITATIONALE - condus de ing. DOREL ZUGRAVESCU care dupa 1977 s-au desprins.
Din pacate partidul avea sa il tradeze, caci in urma amintitei revolte a astrofizicienilor, la scurt timp dupa ce aceasta a fost anihilata [8], li s-a dat dreptate oarecum acestora,  prin inlocuire lui de la conducerea Observatorului in 1977, cand a si iesit la pensie.

Intrucat am pomenit des mai sus, de prof.dr.doc. Calin Popovici, iata ca i-a venit randul sa fie prezentat:
" Calin Popovici - (n. 4 octombrie 1910Galați - d. 16 ianuarie 1977,București), astronom, astrofizician și geodez român, ales post-mortem membru al Academiei Române(1990) "   (cele 2 randuri din WIKIPEDIA) [4]

Mi se pare o nedreptate,  sa se scrie atat de putine randuri in WIKIPEDIA,  despre acest intemeietor al astrofizicii romanesti, asa  ca voi spicui mai jos din materialele aparute la centenarul nasterii sale [6].







"  Prof. Călin Popovici s-a născut la Galaţi, 4 octombrie 1910;
Liceul “Vasile Alecsandri” din Galaţi – 1929 − astronom amator: observaţii de stele variabile şi suprafeţe planetare, trimise spre publicare la Observatorul din Lyon şi la Societatea astronomică
franceza – ales membru în 1925;
Observatorul din Lyon (toamna lui 1929) – stele variabile;
Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti – absolvent în 1932;
Specializare : 1936-1937 la: Observatoarele din Berlin- Babelsberg; Potsdam (Observatorul      Astrofizic), Berlin-Dahlem (Institutul Copernic):
 Doctorat : 1949, la Universitatea Bucureşti, cu o nouă metodă de determinare a mişcării Soarelui în sistemul local.  Numit în 1930 ca preparator (observator calculator) la Observatorul Astronomic de pe lângă Facultatea de Ştiinţe (Universitatea Bucureşti) –asistent (asistent astronom) – şef de lucrări (astronom);
 Asistent din 1949, apoi lector la catedra Facultăţii de matematici (Universitatea Bucuresti) – cursul de astrofizică, introdus în învăţământ, la grupa de astronomie – din 1964 profesor titular de astrofizică teoretică si fizica Soarelui
Din 1953 pâna în febr. 1961 − profesor de astronomie geodezică la Academia Tehnică Militară (ulterior Academia Militară);
Dec. 1960 − Sept. 1964: profesor de astronomie geodezică, gravimetrie, cartografie, la Institutul de Construcţii Bucureşti;
La Observatorul Astronomic, după trecerea sa la Academia R.S.R. −cercetător cu ½ normă, apoi onorific; din Sept. 1955 ca şef de sector, iar din aug. 1961 ca şef de sectie (secţia de Astrofizică);
Conducător de doctorat în cadrul Univ. Bucureşti, Academiei Române (astrofizică) şi Academia Tehnică Militară (astronomie geodezica).
4 October 1957 – Prof. Călin Popovici a organizat una dintre primele staţii de observare a sateliţilor artificiali din Europa ( in imagine alaturat grupul de observatori ai SPUTNIK-ului, de la stanga, la dreapta, prof. C. Popovici, in centru I.C.Sangeorzan si in dreapta acad. Ghe. Demetrescu, pe terasa observatoirului, unde mai tarziu avea sa fie instalata camera fotografica AFU75,  la care a lucrat si cel ce scrie prezentele randuri)

La iniţiativa Prof. Călin Popovici, în 1962 s-a construit un nou pavilion prevăzut cu o cupolă de 5m, pentru noul telescop Cassegrain (50/750cm) căruia i s-a adăugat un fotometru fotoelectric de mare rezoluţie (1965);
A inceput demersurile pentru Observator Astronomic Naţional:
• Telescop solar orizontal;
• Telescop stelar de 1m.
Proiectul era pe cale să se realizeze prin alocarea fondurilor necesare (1972 şi 1975), dar negăsind înţelegere din partea unor colegi de generaţie ( de care ii lega orasul Galati, unde si-au facut studii la acelasi liceu) care nu găseau oportun acest demers [8], proiectul a căzut în ultimul moment.
Membru al Uniunii Astronomice Internaţionale (Comisia 10 de activitate solară, Comisia 42 de stele duble apropiate);
Membru al Comitetului Internaţional de Cercetări Spaţiale COSPAR, al grupelor de lucru 1 si 2 a Comisiei COSPAR, AIG (Asociaţia Internaţională de Geodezie) de geodezie prin sateliţi, şi reprezentant naţional la COSPAR;
Membr u al Societăţii astronomice Germane (AG);
Coordonator national în probleme de colaborare stiintificamultilaterala : Intercosmos, KAPG, Fizica si Evolutia Stelelor;
Presedintele Comitetului Naţional Român de Astronomie (din 1973) si al Comisiei de Cercetări Spatiale Române COSPAR (de pe lângă Academia R.S.R.).
Preşedinte al Comitetului de sărbătorire a lui Copernic în 1973
A fost primul preşedinte al Tineretului Progresist (1945) −democratizarea tineretului, în special a aceluia din învăţământ;
A participat la Congresul de constituire a Federatiei mondiale a tineretului (Londra, 1945) şi la Congresul Balcanic al Tineretului Antifascist;
A dus o intensă activitate de răspândire a stiintei în presa, radio, televiziune, fiind în cadrele de conducere ale institutiilor care s-au îndeletnicit cu această muncă în decursul timpului  (SRSC, Universitatea Populara, Comisia centrala FUS de raspândire a cunoştinţelor stiintifice);
A organizat Observatorul Astronomic Popular (1950);
În publicistica, s-a ocupat de probleme mai generale ale culturii, a legaturii ştiinţă-artă etc.;
A căutat să propage o viziune materialistă, justă despredespre  lume, folosind datele astronomiei şi o atitudine deschisă faţă de noile cuceriri ale ştiinţei, pentru o cultură complexă si multilaterală."            ( GEORGETA MARIS - Centenarul prof. CALIN POPOVICI initiatorul cercetarilor de astrofizica in Romania, Institutul de Geodinamica al Academiei Romane , 4 oct. 2010 ) [6]


Sectia de ASTROFIZICA
pe care a condus-o era compusa din colectivul SOLAR - condus de dr. EMILIA TIFREA, colectivul STELE VARIABILE - telescop  pe care il conducea personal si colectivul de CERCETARI SPATIALE - observarea satelitilor artificiali condus de dr.ing. ALEXANDRU DINESCU.


A decedat la 16 ianuarie 1977 .

Cum bine se scrie pe pagina SCIENTIA [5] ,    a fost un deschizator de drumuri in cercetarea astronomica romaneasca:
"El este cel care a predat pentru prima dată astrofizica generală și fizica solară la Universitatea din Bucureşti. Mai mult, tot el a fost iniţiatorul cercetărilor de fizică solară, de fotometrie a stelelor și geodezie spaţială în România."




As putea spune multe despre profesorul care mi-a insuflat pasiunea pentru astronomie, caci inainte de a fi studentul sau,  activitatea mea astronomica a fost nula si numai intalnirea sa si a lui ION CORVIN SANGEORZAN ( care pe vremea studentiei mele era subalternul profesorului, lucrand la colectivul SATELITI ARTIFICIALI)  aveau sa ma ataseze acestui domeniu.
  Ca profesor era minutios in expunere, asta chiar facandu-l sa scrie uneori pe marginea tablei sau printre randuri, astfel incat cursul era complet, uneori ne zambea cald, era decent in expunere si lamurea orice problema am fi ridicat,   legata de cursul despre stele sau soare,  pe care il tinea ( Astrofizica teoretica, Fizica Soarelui). Era de inaltime mijlocie, putin adus de spate, bineinteles la costum si cravata si cel mai des venea la cursul din cladirea Bozianu, dinspre cladirea ce adapostea cupola telescopului si unde isi avea biroul de lucru.
Felul lui de a ne apropia de domeniu m-a facut sa caut si documentare in afara cursului, astfel ca am fost se pare,  singurul care a ales un subiect propriu " transferul energiei interne in fotosfera Soarelui"ca subiect de diploma, la care m-a incurajat si susitnut, pana la prezentarea acestuia la licenta. Dupa 3 ani de profesorat la liceu , prin plecarea lui I.C. SANGEORZAN la Observatorul Popular din Ana Ipatescu, m-a angajat ca astronom in locul acestuia la colectivul de SATELITI ARTIFICIALI si mi-a devenit mentor . Desi radea uneori malitios,  numindu-ma "farfurist"   caci  in unele conferinte ale mele de popularizare,  vorbeam despere OZN - subiect la moda pe atunci, m-a incurajat sa continui activitatea de popularizare si pot spune ca pe atunci,  au fost cei mai productivi ani ai mei de legatura cu amatorii de astronomie si astronautica.Alaturi de seful direct dr.ing. ALEXANDRU DINESCU, mi-a condus si sugerat lucrari de cercetare, una dintre ele fiind si o colaborare cu dr. V. Dumitrescu de la Institutul de Geografie publicand  "An alhorithm for gridding cosmophotographies", deci domeniu conex cercetarii satelitilor artificiali.

Asta poate, cred eu, dovedi cat era de deschis noilor domenii si colaborarii stiintifice. "CERCUL DE SIMULTANEITATE"  - metoda sa proprie de calcul pentru satelitii artificiali( care i-a adus si premiul GHE. LAZAR al Academiei) ne-a prilejuit multe lucrari stiintifice in domeniu.  Ne-a incurajat sa folosim mijloacele moderne de calcul in cercetarile noastre  si participand deseori la observatii noaptea,  ne-a insuflat si dragostea pentru  munca sub bolta instelata.
Am fost alaturi de colegii de sectie in revolta astrofizicienilor, atunci cand conducerea administrativa si de partid a  Observatorului,  a impiedicat prin diverse manevre  incercarile noatre pentru realizarea Observatorului National si a adus  la conducrerea sectiei noastre de ASTROFIZICA,   a  dr. CORNELIA CRISTESCU de la sectia de ASTRONOMIE FUNDAMENTALA. Aceste framantari aveau sa duca la demisia din sectie,  a 7 cercetatori si astronomi care au plecat in alte domenii,  sau din tara [7] [8].
 Eu am fost unul dintre cei care au plecat din observator , mai intai consultant in comertul exterior si apoi dupa specializare la ICI,  in domeniul calculatoarelo;  ca acum dupa pensionare,  sa ma apropii din nou de domeniul care m-a atras inca din studentie, chiar procurandu-mi un telescop propriu si marturisindu-mi pe internet amintirile.
Acum  cred  ca a venit vremea sa vorbesc si despre lectorul din vremea studentiei dr. IERONIM MIHAILA,  care in prezent este singurul profesor de astronomie care a mai ramas la Facultatea de Matematica a Universitatii Bucuresti.


Dupa cum scrie Cristina Dumitrache si Antonia Nedelia Popescu in  cartea   " Fifty Years of Romanian Astrophysics" ( mai jos in traducere a autorului articolului) :
"  Prof. I. MIHAILA si-a inceput activitatea didactica  in 1959 ca asistent al Facultatii de Matematica a Universitatii Bucuresti,  apoi ca lector (1964-1973), ca conferentiar (1973-1991) si profesor  din 1991. In 1969 si-a luat doctoratul la Universitatea din Leningrad ( sub conducerea prof. T.A.Aggekian) cu disertatia "Structura si evolutia unui sistem stelar qvasistationar". In perioada 1990-1996 a fost seful catedrei de Mecanica, Ecuatii Doferentiale si Astronomie a Facultatii de Matematica a Universitatii Bucuresti. Membru UAI din 1971 si membru din 1991 al redactiei Romanian Astronomical Jurnal. Domeniile sale de cercetare  au fost: mecanica cereasca, astronomie galactica, cosmologie." 


Personal,  mi-a predat cursul de Introducere in Astronomie si Calculul Orbitelor. L-am intalnit ades la  Observatorul Astronomic,  cand eram student in ultimii doi ani si apoi cand lucram ca astronom. Era atat ca profesor cat si ulterior,   o figura serioasa si agreabila, cu o tinuta impecabila si nu-l puteai uita,  deoarece avea  un mod particular de vorbire. Din cate stiu,  nu a desfasurat,   decat poate ocazional, activitate de observare astronomica, fiind cunoscut doar pentru munca sa didactica. Nu s-a implicat in nici un fel,  in disputele din observator si cred ca a avut putini discipoli. Mi-a placut intotdeauna sa-l intalnesc si in decursul timpului, intotdeauna m-a recunoscut imediat.

Studentii sunt cei mai fini si neiertatori critici sau admiratori ai profesorilor;  asa a fost si va fi,  in toate timpurile si in toate locurile de pe planeta Pamant.  Putem lesne vedea,  ca toti patru,  au fost oameni normali, cu simpatii si antipatii, cu realizari mai mult sau mai putin insemnate , mai carieristi sau mai pasionati,  care au marcat o epoca in dezvoltarea astronomiei romanesti, dar care poate au si franat-o in dezvoltarea ei ulterioara.


Din cele de mai sus , mai ales considerente proprii, se poate vedea care era stadiul,  atat al activitatii didactice in domeniul astronomiei  in jurul anului 1967 ( cand la Facultatea de Matematica-Mecanica a Universitatii Bucuresti a existat Catedra de Astronomie, disparuta mai tarziu) , cat si   cum a fost condusa ulterior cercetarea astronomica la Observatorul Astronomic  din Bucuresti,  care atunci tinea de Academia Romana, ca apoi sa apartina Universitatii Bucuresti, iar dupa 1989 sa se intoarca la Acdemia Romana, sub  numele de Institutul Astronomic al Academiei Romane.


Legaturi utile pe internet:
[1]    http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Drâmbă
[2]    http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Constantin_Drâmbă
[3]    http://www.noema.crifst.ro/doc/200801_21.pdf
[4]    http://ro.wikipedia.org/wiki/Călin_Popovici
[5]    http://www.scientia.ro/univers/47-astronomie/941-calin-popovici-fondatorul-astrofizicii-romanesti.html
[6]    http://www.prinunivers.ro/arhiva/2010/prezentari/Prof_CPopovici_centenar.pdf
[7]    http://www.ziarulstiintelor.eu/articole-deschise/2010-09/scurtu-popovici.aspx
[8]    http://pasiunisiamintiri.blogspot.ro

                                       Neculai Radulescu - astronom ( octombrie 2014 ) 

3 comentarii: