joi, 27 noiembrie 2014




     O poveste de acum 103 ani

                                                   dedic aceste randuri SARM -  Targoviste

   Azi,  cand scriu,  este 26 noiembrie si peste cateva zile,  pe 30 noiembrie este sf. ANDREI, zi in care conform traditiei,  se pune grau la incoltit, pentru a face preziceri pentru anul viitor.
      Intamplator, incercand sa pun in biblioteca niste carti ce se stransesera pe masa, am luat in mana una dintre achizitiile mele preferate , o carticica  din Biblioteca Societatii STEAUA  No. 29 ( 1912)  "Povestea Cerului"   de VICTOR ANESTIN, care s-a deschis la pag. 65 unde am putut citi un text, care mi-a aratatinca odata,  ca nimic nu este intamplator.

       Iata textul de la pag. 65 si urmatoarele ( pe care voi incerca sa-l transcriu cat mai fidel, inclusiv limba si  punctuatia originala) :
    " In dimineata de Sf. Andrei, la 30 Noemvrie  ( 1911) , d. Spiru Haret , marele nostru invatat, se afla la patru dimineata in camera sa de culcare, cu perdelele lasate. Era intuneric bezna. Afara, cerul era cu totul  innorat si se lasase  si o ceata de nu mai vedeai la cativa pasi. Deodata, d. Haret vede ca odaia sa se lumineaza ca in timpul zilei  si tine lumina aceea asa cat ar fi numarat repede pana la trei. Si iar bezna.             D.Haret si-a dat seama de ce trebuie sa fie la mijloc si cum carturarii sunt doritori totdeauna sa inteleaga bine un lucru, care pare la inceput curios, a vorbit la Academia noastra despre aceasta aparitie cereasca.
    Trebuie sa fi fost o piatra cereasca a spus D-sa si ar fi bine ca toti cei cari au vazut-o, sa-mi dea de stire.  S-a dovedit ca o vazusera sute de oameni si nu numai din tara noastra, ci si din alte tari, caci D. Haret stiri si din tara bulgareasca si din cea turceasca.
    Daca acest petroi aprins a fost vazut din tari asa de departate in acelasi timp, aceasta  insemneaza ca se afla la o inaltime foarte mare.
    Cei care la vremea aceea se aflau pe afara si au vazut mai bine cum s-au petrecut lucrurile, spun ca a fost o lumina mare din spre rasarit, care a pornit repede pe deasupra capului, indreptandu-se  spre miazazi si apus, unde lumina a fost si mai mare. Toti spun ca era  asa de mare stralucirea pietroiului aprins,  incat  era o lumina la fel ca aceea  a Soarelui la amiazi. Unde a cazut  nu se poate spune cu siguranta. Daca  ar fi fost senin ,  poate ca am fi aflat mai multe lucruri.
    De oarece asemenea aparitii au o mare insemnatate, e bine sa stie cititorii ca aduc un mare folos stiintei cerului, daca instiinteaza pe cei care se ocupa cu ea de asemenea aparitii ceresti. Trebuie insa sa insemneze ora si minutul cand au vazut pietroiul  cel aprins, timpul cat a tinut lumina, drumul ce l-a avut pe cer, dela rasarit spre apus, sau de la miazanoapte spre miazazi, sau altfel. Si e mai bine, daca poate, sa spuna pe langa ce stele a trecut. Mai trebuie sa insemne si culoarea: rosie, albastruie, galbena, sau cea pe care a avut-o, in sfarsit daca s-a auzit vreo detunatura sau nui.
    De cate ori cade cate un asemenea pietroi aprins, cei nestiutori spun ca s-a deschis cerul, ceeace nu are nici un inteles, cand stii ce e cerul. Asa se explica insa poate credinta poporului ca la Boboteaza si in noaptea sfantului Andrei  se deschide cerul .
    In acele timpuri, din cand in cand sà aratat  si se arata si acum inca cate o piatra aprinsa. "  

    Cat de didactica e prezentarea fenomenului ceresc "cadere de METEOR",   de catre acest scriitor si popularizator al astronomiei,  care a fost VICTOR ANESTIN!
    Despre el ne prezinta WIKIPEDIA urmatoarele:

    Victor Anestin (n. 1875 Bacău - d. 1918) a fost un ziarist român, scriitor de literatură stiintifico-fantastică, astronom amator si popularizator al stiintei.
A popularizat în România probleme stiintifice, îndeosebi cele de astronomie, pe care le-a publicat în revista „Orion”, fondată de el în anul 1907.
 A întemeiat de asemenea „Societatea astronomică română”, în 1908. Împreună cu Gheorghe Titeica, a înfiintat, în 1913, societatea „Prietenii Stiintei”.

În 1908 înfiintează Societatea Astronomică Română Camille Flammarion.
În 1912, împreună cu chimistul Constantin I. Istrati, pune bazele Universitătii Populare din Bucuresti.
În 1914 devine membru fondator, alături de Gheorghe Titeica si de Stefan Hepites, al Societătii Prietenii Stiintei.
Scrie numeroase articole, pe care le publică în ziarele vremii, si peste 100 de brosuri, dintre care cele mai reprezentative sunt: Cucerirea aerului (1909), Planeta Marte (1910), Eclipsele (1912), Povestea  Cerului (1912), Viata si inventiile lui Edison (1915).
Publică, în calitate de editor, în perioada 1907-1912, prima revistă de astronomie din România, Orion.
În 1918 scoate ziarul Stiinta tuturor.
În perioada 1912 - 1916, conduce Ziarul călătoriilor si stiintelor populare.
Debutează în presă în 1892, în revista Curierul Olteniei, în care publică o traducere a unui articol scris de Camille Flammarion.
Debutul în volum are loc în anul 1899 cu romanul SF În anul 4000 sau O călătorie la Venus.
Aceasta este o listă cu scrierile mai importante ale lui Victor Anestin, inclusiv cele trei romane stiintifico-fantastice ale sale.
În anul 4000 sau O călătorie la Venus (1899) (roman stiintifico-fantastic) , Cucerirea aerului (1909), Astronomie populară (traducere din limba engleză după H. Macpherson, 1909), Romanul cerului (1912), O tragedie cerească, Poveste astronomică (1914) (roman stiintifico-fantastic), Căpitanul Scott la Polul Sud (1915), Puterea Stiintei, sau Cum a fost omorât Răsboiul European, Poveste fantastică (1916) (roman stiintifico-fantastic).

     Dupa parerea mea de fost dascal si astronom, aceasta mica carticica de 95 de pagini ( atat  de pe intelesul oricui),   ar trebui reeditata si raspandita in scoli mai ales la tara in clasele mici, caci avantajul formator ar fi  desosebit de profitabil pentru invatamantul romanesc.
     Pentru acest lucru,  a muncit cu sarguinta si marele nostru savant SPIRU HARET -  fost ministru al educatiei, care sta cu cinste in panteonul academic romanesc.
Tot din WIKIPEDIA aflam despre acest savant roman urmatoarele:


Spiru C. Haret (n. 15 februarie 1851, Iasi - d. 17 decembrie 1912, Bucuresti) a fost un matematician, astronom si pedagog român de origine armenească,  renumit pentru organizarea învătământului modern românesc din functia de ministru al educatiei, pe care a detinut-o de trei ori. A fost membru titular al Academiei Române.
A învătat la Dorohoi, Iasi, apoi, în septembrie 1862 a intrat ca bursier la Colegiul Sfântul Sava din Bucuresti, unde a petrecut cinci ani din sapte ca intern.
Ca profesor, Spiru Haret a predat la Universitatea din Bucuresti, la Facultatea de Stiine, sectia fizico-matematici, mecanica ratională , din 1878 până în 1910. La Scoala de poduri si sosele Haret a fost numit profesor la anul preparator , predând trigonometria, geometria analitică, geometria elementară plană si în spatiu si geometria descriptivă, până în 1885. Din 1885 si până în 1910 Haret nu a mai predat la Scoala de poduri si sosele decât geometria analitică.
Haret a predat, de asemenea, mecanica ratională la Scoala de ofiteri de artilerie si geniu, din 1881 (data înfiintării sectiei de artilerie si geniu) până în 1890.
Profesează până în 1910, când se pensionează, ba chiar si după aceea, până la moarte, tinând prelegeri de popularizare la Universitatea populară. În 1910 publică Mecanica socială, la Paris si Bucuresti, utilizând pentru prima oară, matematica în explicarea si întelegerea fenomenelor sociale.
Din 1879 se face cunoscut drept "om al scolii", urmând o viată de inspector si de om politic, lucrând în favoarea scolii si a educatiei. El a fost poate cel mai mare reformator al scolii românesti din secolul al XIX-lea.

    Si iata,  cum o simpla intamplare,  avea sa-mi prilejuiasca  reamintirea acestori doi mari oameni, unul om de litere si  astronom amator,  iar celalalt un om de stiinta si astronom , care pot servi ca exemplu ( mai ales poentru cei tineri ),  de pasionati  popularizatori ai astronomiei in Romania.

                                                                                            Neculai Radulescu - astronom

Un comentariu:

  1. Despre acelasi subiect scrie si VIRGIL V. SCURTU, facand comentarii, dind detalii si calcule, in articolul "" Bolidul lui SPIRU HARET "" in Nr.16 din revista Noi si Cerul

    RăspundețiȘtergere